www.conferintadepresa.ro comunicate de presa, oameni, evenimente

7Feb/120

Decrete semnate luni de Presedintele Romaniei, Traian Basescu

Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat luni, 6 februarie a.c., următoarele decrete:

• Decret pentru supunerea spre adoptare Parlamentului a acceptării amendamentului la statutul Fondului Monetar Internaţional cu privire la reforma Consiliului Executiv, propus şi aprobat de Consiliul Guvernatorilor Fondului Monetar Internaţional prin Rezoluţia nr. 66–2 privind cea de-a paisprezecea revizuire generală a cotelor şi reforma Consiliului Executiv;

• Decret pentru supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului între România şi Statul Israel în domeniul securităţii sociale, semnat la Ierusalim la 28 februarie 2011.

De asemenea, preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat luni, 06 februarie a.c., decretele de numire în funcţia de judecător, respectiv procuror, a următoarelor persoane, absolvenţi ai Institutului Naţional al Magistraturii, care au promovat examenul de capacitate organizat în perioada 05 august - 13 decembrie 2011:

Judecători:
• Racu Iulia, Judecătoria Sector 5 Bucureşti;
• Zaharia Daniel, Judecătoria Drobeta Turnu Severin;
• Bumbu Mihaela - Maria, Judecătoria Piatra Neamţ;
• Ezer Lavinia, Judecătoria Sector 6 Bucureşti;
• Zaharia - Lupu Florin - Mircea, Judecătoria Iaşi;
• Frangopol Raluca - Melania, Judecătoria Iaşi;
• Oniga Diana, Judecătoria Blaj;
• Bârea Brezae Alexandra Luiza, Judecătoria Sector 6 Bucureşti;
• Nel Cătălina, Judecătoria Piteşti;
• Apostol Adelina – Ionela, Judecătoria Sector 6 Bucureşti;
• Ţari Vlad, Judecătoria Sector 2 Bucureşti;
• Ioniţă Irina, Judecatoria Iaşi;
• Cazacu Anca, Judecătoria Suceava;
• Bejan Andreea – Ionela, Judecătoria Zarneşti;
• Gruia Florela, Judecătoria Sector 2 Bucureşti;
• Cristea Cristina Maria, Judecătoria Sector 4 Bucureşti;
• Adomniţei Sabina – Daniela, Judecătoria Iaşi;
• Vastea Laura, Judecătoria Sector 3 Bucureşti;
• Băisan luliana, Judecătoria Bacău;
• Mane Loredana – Lăcrămioara, Judecătoria Cluj-Napoca;
• Palancanu Alina Mihaela, Judecătoria Botoşani;
• Finţoc Maria - Cristina, Judecătoria Cluj-Napoca;
• lonescu Andreea - Judecătoria Sector 4 Bucureşti;
• Sescu Andreea - Mihaela, Judecătoria Târgu Mureş;
• Ivasciuc Ana - Maria, Judecătoria Sector 3 Bucureşti;
• Shannak Andreea - Teodora, Judecătoria Vaslui;
• Nemeth Francisc, Judecătoria Constanţa;
• Oancea Adrian - Cătălin, Judecătoria Sector 2 Bucureşti;
• Lupu Raluca - Elena, Judecătoria Constanţa;
• Prisăcaru Mona - Marcela, Judecătoria Sector 2 Bucureşti;
• Arghir Bogdan - Alex, Judecătoria Sector 2 Bucureşti;
• Soare Nicoleta, Judecătoria Sector 2 Bucureşti;
• Dana Corina, Judecătoria Craiova;
• Apostol lulia - Emilia, Judecătoria Roman;
• Moţa Simona - Cristina, Judecătoria Craiova;
• Poenaru Ioana, Judecătoria Sector 3 Bucureşti;
• Ulianov Angelica - Judecătoria Constanţa;
• Cleja Laura - Camelia, Judecătoria Sector 3 Bucureşti;
• Kolaritz Mihaela, Judecătoria Galaţi;
• Guluţanu Alina - Nadia, Judecătoria Sector 2 Bucureşti;
• Bobu lonela - Anca, Judecătoria Cluj-Napoca;
• Popescu Dana – Alina, Judecătoria Alexandria;
• Trifan Şoimita – Bianca, Judecătoria Cluj-Napoca;
• Găvănescu Angela – Elena, Judecătoria Târgu Jiu;
• Luca Andreea – Simona, Judecătoria Târgu Neamţ;
• Zglimbea Ana – Isabela, Judecătoria Craiova;
• Munteanu Viorel, Judecătoria Moineşti;
• Titerlea Andreea – Daniela, Judecătoria Târgu Jiu;
• Corduneanu Anamaria, Judecătoria Botoşani;
• Lilea Valentin – Cristian, Judecătoria Craiova;
• Păcurar Victoriţa – Paula, Judecătoria Cluj-Napoca;
• Pîrlogea Ştefania, Judecătoria Constanţa;
• Anchidin Andreea, Judecătoria Sector 1 Bucureşti;
• Ţifrea Cosmin, Judecătoria Timişoara;
• Bărbuleţ Luiza – Daiana, Judecătoria Craiova;
• Sultana Manuel – Remi, Judecătoria Moreni;
• Radu Vlad – Alexandru, Judecătoria Buftea;
• Ciora Gabriela – Cristina, Judecătoria Craiova;
• Dumitra Constantin – Daniel, Judecătoria Moreni;
• Bunea Alexandra, Judecătoria Câmpina;
• Nor Raluca, Judecătoria Timişoara;
• Laslea Petruţa – Diana, Judecătoria Bistriţa;
• Dumitriu Maria Ştefania Lorena, Judecătoria Iaşi;
• Voicu Ana – Maria, Judecătoria Sector 1 Bucureşti;
• Popescu Adrian, Judecătoria Cluj-Napoca;
• Gherasim - Proca Valentina, Judecătoria Sector 1 Bucureşti;
• Gurban Tudor, Judecătoria Iaşi;
• Dumbravă Edgar – Laurenţiu, Judecătoria Buftea;
• Lefter Alina – Mariana, Judecătoria Constanţa;
• Popa Ruxandra – Maria, Judecătoria Cluj-Napoca;
• Dietrich Magdalena, Judecătoria Timişoara;
• Birdău Gheorghe, Judecătoria Craiova;
• Petre Anamaria, Judecătoria Satu Mare;
• Bosnea Cristi – Sorin, Judecătoria Timişoara;
• Adam Constantina - Veronica, Judecătoria Sector 1 Bucureşti;
• Dobre Violeta – Andreea, Judecătoria Bolintin Vale;
• Costaiche Toma – Paul, Judecătoria Novaci;
• Bejan Claudia – Daniela, Judecătoria Iaşi;
• Chiriţă Dorian, Judecătoria Drobeta Turnu Severin;
• Şalar Alexandru – Iulian, Judecătoria Gura Humorului;
• Caravalea Ştefan – Dorin, Judecătoria Timişoara;
• Dumitriu Elena – Mirela, Judecătoria Bârlad;
• Osiac Alina – Nicoleta, Judecătoria Topoloveni;
• Leonte Irina – Elena, Judecătoria Bacău;
• Varga Lorant, Judecătoria Arad;
• Ciubotaru Sînziana – Elena, Judecătoria Iaşi;
• llie Cristian – Răzvan, Judecătoria Buftea.

Procurori:
• Stoican Ramona Adriana, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 Bucureşti;
• Daj Andreia, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 Bucureşti;
• Spiţă Mădălina, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa;
• Ţîrlea Adrian, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti;
• Lăncrănjan Alexandra - Carmen, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti;
• Mesaroş Mihai - Aurelian, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti;
• Luca Cristina - Maria, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ;
• Prună Mihai, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti;
• Pop Ioan, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare;
• Horeanu Loredana - Alina, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti;
• Zlate Nadia, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa;
• Tohătan Florin - Doru, Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare;
• Dumitru loan Valer Daniel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Mediaş;
• Bujorean Dragoş, Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava;
• Gheorghe Ion - Dragoş, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca;
• Grig Ioana - Laura, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti;
• Mastacan Cristina, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa;
• Gaşpar Floriana - Livia, Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva;
• Mierliţă Constantin - Sebastian, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 6 Bucureşti;
• Şimon Mihaela - Oana, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca;
• Cîmpean Ioana - Elena, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti;
• Peczi Anamaria, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca;
• Pulbere Valentin, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 Bucureşti;
• Spuma Oana - Amalia, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca;
• Toader Anca - Maria, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti;
• Mungiu Ramona, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti;
• Diaconescu Elena - Melinda, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti;
• Nae Violeta, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti;
• Bălănescu Corina, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 Bucureşti;
• Irina Constantin, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti;
• Catrinescu Ion - Bogdan, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti;
• Lalu Ioan, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina;
• Mandache Elena, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti;
• Manea Teodor, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti;
• Bocu Maria - Mădălina, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov;
• Morişcă Ciprian - Mihai, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ;
• Popovici Irina - Felicia, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea;
• Brătuleanu Emilian - Ionuţ, Parchetul de pe lângă Judecătoria Hârlău;
• Grigoraş Tudor - Ionuţ, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti;
• Ulianov Gabriel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa;
• Ciuche Lucian - Marian, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău;
• Popa Remus - Iulian, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti;
• Iliescu Ionel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti;
• Domokos Marton, Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului;
• Cristian Gabriel - Nicuşor, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti;
• Şincari Marinel - Ionuţ, Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni;
• Obreja Dan - Alin, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Mureş;
• Tănasie Constantin - Cristian, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti;
• Naghiu Dida - Adina, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea;
• Brătulescu Mihaela - Antuza, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti;
• Zgripcea Mihai - Valentin, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti;
• Voinigescu Adrian - Mihai, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti;
• Grecu Constantin - Adrian, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi;
• Jărdieanu Elena - Ramona, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti;
• Mogoş Irina, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi;
• Chiriac Cristina, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bârlad;
• Dumitrescu Raluca, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti;
• Jianu Silvana - Raluca, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpina;
• Ionescu Nicolae, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Neamţ;
• Firănescu Lucian - Cornel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal;
• Rascotă Ion, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti;
• Chiosac Paul, Parchetul de pe lângă Judecătoria laşi;
• Szabo Violeta, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte;
• Dumitru Andreea - Georgeta, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 5 Bucureşti;
• Sfichi Liviu - Bogdan, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti;
• Sima Mădălina - Cristina, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti;
• Dogaru Elena - Aurora, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roşiori de Vede;
• Dicanu Mihaela, Parchetul de pe lângă Judecătoria Caracal;
• Amarandi Paula, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti;
• Borş Cristian, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău;
• Crudu Irinel - Valeriu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni;
• Kadar Albert, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov;
• Todoran Adrian - Petre, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu;
• Văcaru Doru - Gabi, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov;
• Istrate Daniel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 4 Bucureşti.

Preşedintele României, Traian Băsescu, a semnat tot luni, 06 februarie a.c., şi decretele de numire în funcţia de judecător, respectiv procuror, a următoarelor persoane care au fost declarate admise la concursul de admitere în magistratură organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul Institutului Naţional al Magistraturii, la data de 13 noiembrie 2011:

Judecători:
• Sincu-Badea I. Adriana - Ioana, Judecătoria Constanţa;
• Ivanciuc V. Sorin - Vasile, Judecătoria Giurgiu;
• Boţu I. Mugurel-Arin, Judecătoria Bistriţa;
• Santavan M. Liliana, Judecătoria Şimleu Silvaniei;
• Ene-Solomciuc P. Aurora - Diana - Ramona, Judecătoria Baia Mare;
• Dobriţoiu N. Bogdan, Judecătoria Miercurea Ciuc;
• Grama V. Maria - Magdalena, Judecătoria Târgu Mureş;
• Ursu G. Gabriela - Maria, Judecătoria Deva;
• Lilea P. Marian, Judecătoria Brăila;
• Petrescu C. Ileana - Luminiţa, Judecătoria Reşita;
• Perju I. Andreea, Judecătoria Botoşani;
• Vieru N. Monica, Judecătoria Galaţi;
• Oprescu G. Nadejda, Judecătoria Satu Mare;
• Popa C. Elena, Judecătoria Galaţi;
• Maxim V. Roxana - Raluca, Judecătoria Botoşani;
• Negrii E. Luminiţa - Gabriela, Judecătoria Moineşti;
• Chihaia A. Gabriela - Nicoleta, Judecătoria Galaţi;
• Brumă V. Oana, Judecătoria Galaţi;
• Stamatiu A. Oreste, Judecătoria Lieşti;
• Nicolau I. Marius - Ionel, Judecătoria Dorohoi.

Procurori:
• Ene M. Dan - Cristian, Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia;
• Anghel I. Alexandru - Adrian, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti;
• Dediu C. Daniela, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sobozia;
• Radu I. Adrian, Parchetul de pe lângă Judecătoria Topoloveni;
• Mocanu G. Marius, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea;
• Cristea V. Alexandra - Corina, Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu;
• Dohan I. Ioan - Călin, Parchetul de pe lângă Judecătoria Huedin;
• Morar G. Anca - Mihaela, Parchetul de pe lângă Judecătoria Luduş;
• Ţîrlea M. Roxana - Adela, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi
• Lavric G. Adrian, Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni;
• Coşarcă A. Vasile - Nicolae, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târnăveni;
• Ciontu M. Gigi, Parchetul de pe lângă Judecătoria Lipova;
• Hohotă I. Adrian - Ionuţ, Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare;
• Băltăreţu I. Maria - Valentina, Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara;
• Corlăţeanu C. Sorin - Costel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud;
• Comardici M. Irina - Nicoleta, Parchetul de pe lângă Judecătoria Odorheiu Secuiesc;
• Dinică I. Corina - Iuliana, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vânju Mare;
• Cristea T. Ana - Liliana, Parchetul de pe lângă Judecătoria Gheorgheni;
• Chiazna Z. Magdalena - Daniela, Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia;
• Manolică D. Maria - Irina, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Lăpuş;
• Bodoc S. Georgel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Negreşti Oaş.

Departamentul de Comunicare Publică
06 Februarie 2012

7Feb/120

Declaratia de presa a presedintelui Romaniei, Traian Basescu (Palatul Cotroceni, 06 februarie 2012)

Declaraţia de presă
a preşedintelui României, Traian Băsescu
(Palatul Cotroceni, 06 februarie 2012)

Preşedintele României, Traian Băsescu: Bună seara. În cursul zilei de astăzi am avut consultări cu toate partidele parlamentare, în baza articolului 103 din Constituţia României, pentru consultări în vederea formării unui nou guvern. Aş vrea să fac următoarea precizare: încă din luna decembrie, am avut discuţii cu premierul Emil Boc cu privire la depunerea mandatului. Decizia a fost amânată din motive de interes naţional. În primul rând, în luna decembrie, s-a constatat că ar fi fost foarte greu - în partea a doua a lunii decembrie - să avem o majoritate parlamentară sigură. În al doilea rând, în luna ianuarie a fost vacanţă parlamentară şi obiectivul a devenit mai apoi trecerea evaluării Fondului Monetar Internaţional, a Uniunii Europene şi a Băncii Mondiale, legată de finalizarea anului 2011. Era extrem de important pentru România să se facă această evaluare, să prevenim amânarea vizitei Fondului, a Băncii şi a Uniunii Europene. Probabil, vă aduceţi aminte că la un moment dat am făcut şi o declaraţie publică în care vorbeam despre faptul că am cerut Fondului să nu-şi amâne misiunea de evaluare. Odată terminată misiunea de evaluare şi finalizată emisiunea de bonduri pe piaţa americană, puteam să trecem şi la această operaţiune, care este una firească pentru un guvern în timp de criză. Nu este vorba de nicio manevră, nu este vorba de nicio altă tentativă decât nevoia de a încerca revitalizarea credibilităţii Guvernului.

În cursul zilei de astăzi s-au desprins două abordări: formaţiunile din actuala coaliţie au optat pentru menţinerea actualei coaliţii şi desemnarea unui prim-ministru, dorind, exprimând punctul de vedere că doresc să continue guvernarea în actuala formulă şi abordarea PSD-PNL-PC, prin cei trei lideri, care au solicitat demisia guvernului, demisia Preşedintelui, alegeri parlamentare anticipate, pe fondul deja instalatului boicot parlamentar. Vreau să înţelegeţi un lucru fundamental: orice instabilitate a României generează dificultăţi în finanţarea statului român, finanţare care vizează două aspecte - unul este legat de creditele scadente care trebuie refinanţate şi cel de-al doilea este vorba de finanţarea deficitului acestui an, care este prognozat să fie între 1,9 la 2,4% din produsul intern brut. Din acest punct de vedere, mi s-a părut imposibil de acceptat împingerea ţării într-o situaţie de instabilitate, adică eu să mă fac că numesc guverne, să ştiu că vor cădea, pentru ca pe urmă să dizolv Parlamentul şi pe urmă, peste încă trei luni, să putem organiza alegeri. Conform legislaţiei în vigoare şi Constituţiei, de la căderea primului guvern pot fi organizate alegeri anticipate în cinci luni. Vă rog să vă imaginaţi România cu un guvern interimar, care nu poate gestiona decât treburile curente ale ţării, cu un guvern interimar, spuneam, timp de cinci luni. Am convingerea că România ar avea probleme formidabile şi de credibilitate, şi de finanţare. De aceea, opţiunea mea se îndreaptă către instalarea imediată a unui nou guvern.

Sigur, eu pot să vreau imediat - Parlamentul va decide. Sper ca în această seară, coaliţia va decide calendarul pe care îl poate face, având în vedere exigenţele interne de decizie în interiorul structurilor de conducere. În principiu, a fost agreată desemnarea domnului Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de prim-ministru desemnat, ceea ce înseamnă că dânsul va începe un efort de negociere cu coaliţia în vederea stabilirii programului şi a cabinetului, încă în cursul zilei de mâine. Sigur, Preşedintele nu poate da un mandat unui prim-ministru, dar poate spune public ce gândeşte. Acest drept nu poate fi luat nici măcar preşedintelui României. De aceea, cred că un nou guvern trebuie să marcheze un nou început, aşezat pe succesele guvernului anterior şi mă refer la succesele privind stabilizarea macroeconomică a ţării. Vom avea cifrele oficiale la mijlocul lunii februarie, vom constata o creştere economică de 2,5%, sperăm ca măsurile din programul de guvernare să genereze din nou creştere economică şi în 2012 şi, pe această bază, cred că prioritatea numărul unu a noului guvern este efortul de a restabili treptat nivelul de trai al românilor, care au suportat greu factura proceselor de reechilibrare macroeconomică a ţării.

Deci, prioritatea numărul unu trebuie să fie trecerea la un program de restabilire treptată a nivelului de trai al populaţiei. Sigur, despre acest lucru nu se poate discuta decât după ce avem evaluările primului trimestru, adică undeva în luna aprilie. În acest interval, vor trebui gândite măsurile în variantă pozitivă, medie sau pesimistă, cum putem să trecem la un program de refacere a nivelului de trai al populaţiei. Un al doilea obiectiv pe care cred că ar trebui să-l aibe prim-ministrul României în acest an este respectarea obligaţiilor asumate de România în relaţiile internaţionale, inclusiv cele vizând acordurile cu instituţiile financiare internaţionale - Fond, Bancă Mondială, dar şi Comisie Europeană. Va trebui să continue lupta împotriva corupţiei, în mod nediscriminatoriu. Trebuie procedat ca şi până acum, dar poate şi mai eficient, în a se pune capăt actelor de corupţie, în mod deosebit ale celor care exercită puterea la nivel central şi la nivel local. De asemenea, trebuie continuat trendul de creştere a nivelului de absorbţie a fondurilor europene. Nu mai puţin importantă este transparenţa utilizării resurselor financiare. Şi aici trebuie să recunosc că, până acum, nu s-a reuşit convingerea tuturor ordonatorilor principali de credite, fie că sunt la nivel central sau la nivel local, să pună pe site-uri fiecare leu pe care îl cheltuiesc zilnic, cu factura, valoarea facturii şi destinatarul banilor.

O prioritate căreia i-aş spune prioritate zero, la fel de importantă ca trecerea la un program de restabilire a nivelului de trai al populaţiei, este legată de crearea de locuri de muncă, şi crearea de locuri de muncă se poate obţine atât prin utilizarea accelerată a banilor europeni, prin crearea de întreprinderi mici şi mijlocii şi, revin, prin redeschiderea unor exploatări miniere de indiferent ce natură sunt ele, având în vedere creşterile de pe piaţa materiilor prime pe plan mondial. Nu în ultimul rând, cred că este extrem de important pentru noul prim-ministru să aibă în vedere continuitatea a ceea ce s-a făcut bun şi mă refer aici la implementarea Codurilor pentru justiţie, mă refer la implementarea legii educaţiei în trepte, aşa cum a fost prevăzută a fi implementată, aplicarea cu stricteţe a noului cod al muncii şi a noilor programe sociale destinate să focuseze mai bine resursa financiară pentru cei care într-adevăr au nevoie. Sunt câteva gânduri pe care le am la desemnarea noului prim-ministru în persoana domnului Mihai Răzvan Ungureanu. N-aş încheia înainte de a-i mulţumi premierului demisionar, Emil Boc, pentru profundul devotament pe care l-a avut în serviciul public. Nu spune nimeni că a fost un premier perfect, dar nimeni nu-l poate suspecta că nu şi-a dedicat tot efortul pentru ca România să iasă din criza economică în care a intrat fără voia ei, dar a intrat nepregătită. Astăzi, Emil Boc a lăsat o Românie cu creştere economică şi a lăsat o Românie pregătită să facă faţă, eventual, unui nou val al crizei economice la nivel european. Vreau să-i mulţumesc public premierului Emil Boc pentru modul cum a servit ca prim-ministru al Guvernului României şi acum îl invit pe prim-ministrul desemnat să vă spună câteva cuvinte.

Mihai Răzvan Ungureanu: Bună seara, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor. Mulţumesc în primul rând pentru încrederea acordată mie de către factorii de decizie constituţionali. Este o responsabilitate mare, pe care mi-o asum conştient atât de dificultatea acestei posturi, cât mai ales de contextul delicat în care ne aflăm. Mi-o asum şi vă asigur că se va îndeplini cu seriozitate şi onestitate. Am experienţa unor instituţii care, sub mandatele mele, s-au modernizat şi au devenit performate: Ministerul Afacerilor Externe, Serviciul de Informaţii Externe. Intenţionez să folosesc această experienţă în eficientizarea guvernării, iar independenţa mea politică îmi garantează spaţiul necesar pentru a-mi îndeplini acest mandat. Reformele vor continua, plusul pe care îl voi aduce va fi tocmai acela al unui bun administrator care are, în primul rând, o logică a eficienţei. Am fost întotdeauna, prin funcţiile ocupate, de la catedră şi până la cele mai înalte demnităţi ale statului român, loial interesului public şi loial în primul rând intereselor noastre naţionale. Guvernul pe care îl voi forma are nevoie de sprijin parlamentar ferm, are nevoie de încrederea cetăţenilor României, are nevoie de o direcţie care nu poate veni decât dintr-o viziune politică. Cetăţean român, om politic, profesor - opţiunile mele ideologice au fost întotdeauna de dreapta.

Primul meu obiectiv: formarea cu celeritate a Guvernului, conştient fiind de impactul negativ al oricărei forme de provizorat asupra administrării ţării. În acest sens, am în vedere discuţii cu partidele din coaliţie în vederea elaborării programului de guvernare şi identificării formulei optime de cabinet. Aceste discuţii vor începe mâine dimineaţă. ]ntrevederi cu liderii opoziţiei - am în vedere informarea reciprocă, relativ la intenţii şi obiective pe termen scurt şi mediu, identificarea temelor de interes naţional, acolo unde voinţa politică trebuie să se manifeste transpartinic - de la Mecanismul de Control şi Verificare, până la deciziile strategice ale Uniunii Europene sau ale Alianţei Nord-Atlantice. Prioritatea mea esenţială, doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, este stabilitatea economică şi politică a României. Vă mulţumesc. Vă mulţumesc, domnule Preşedinte!

Preşedintele României, Traian Băsescu: Vă mulţumesc, o seară bună!

6Feb/120

Catalin Marian Predoiu este numit prim-ministru interimar al Guvernului Romaniei

REF: Decret semnat de preşedintele României, Traian Băsescu

Preşedintele României, Traian Băsescu, a luat act de demisia premierului Emil Boc şi, în temeiul articolelor 94 lit. (c), 100 alin. (1), 106 şi 107 alin (3) din Constituţia României republicată, precum şi al articolelor 5 şi 9 alin (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare, a semnat Decretul de numire a domnului Cătălin Marian Predoiu ca prim-ministru interimar al Guvernului României, pentru a îndeplini atribuţiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern.

Departamentul de Comunicare Publică

6Feb/120

Invitatie adresata de catre presedintele Romaniei, Traian Basescu, partidelor si formatiunilor politice reprezentate in Parlamentul Romaniei

Preşedintele României, Traian Băsescu, a trimis luni, 06 februarie a.c., o scrisoare preşedinţilor partidelor şi formaţiunilor politice reprezentate în Parlamentul României, prin care îi invită la consultări, luni, 06 februarie a.c., la Palatul Cotroceni.
Vă transmitem textul invitaţiei:

„În temeiul art.85 alin. (1) şi al art. 103 alin. (1) din Constituţia României, în conformitate cu care „Preşedintele României desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru, în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament”, având în vedere demisia primului-ministru din această funcţie şi ţinând cont de faptul că niciun partid politic nu are majoritate absolută a locurilor din Parlamentul României, vă invit la Palatul Cotroceni, în data de 6 februarie 2012, pentru consultări în vederea desemnării unui candidat pentru funcţia de prim-ministru”.

Fiecare delegaţie poate fi formată din maxim 12 persoane.

Programul consultărilor va fi următorul:

• Orele 15.00 - 15.30 - Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale;
• Orele 15.30 - 16.00 - Partidul Conservator;
• Orele 16.00 - 16.30 - Uniunea Naţională pentru Progresul României;
• Orele 16.30 - 17.00 - Uniunea Democrată a Maghiarilor din România;
• Orele 17.00 - 17.30 - Partidul Naţional Liberal;
• Orele 17.30 - 18.00 - Partidul Social Democrat;
• Orele 18.00 - 18.30 - Partidul Democrat Liberal.

Departamentul de Comunicare Publică

2Feb/120

Participarea presedintelui Romaniei, Traian Basescu, la conferinta aniversara „Romania in Uniunea Europeana. Cinci ani de la aderare”

Preşedintele României, Traian Băsescu, a participat joi, 2 februarie a.c., la sediul Bibliotecii Centrale Universitare, la conferinţa aniversară „România în Uniunea Europeană. Cinci ani de la aderare”.

Vă prezentăm discursul susţinut de şeful statului cu acest prilej:

„Bună ziua. Bine ne-am întâlnit la un eveniment inspirat din punct de vedere al organizării lui - şi trebuie să îi mulţumesc domnului ministru Orban că nu a uitat să marcheze acest moment, cinci ani de la aderarea la Uniunea Europeană. Sigur, foarte multe dintre lucrurile de interes s-au spus - şi voi încerca să nu revin sau să nu dublez cele deja afirmate până acum -, însă o să mă întorc puţin la perioada de început a poveştii europene a României. Tratatul de aderare s-a semnat în aprilie 2005 şi îmi aduc aminte cât de emoţionat eram şi eu, şi premierul la momentul semnării la Luxemburg a acestui tratat, chiar pentru România şi Bulgaria s-a organizat un eveniment aparte, cu foarte multă lume, cu foarte mulţi reprezentanţi, cu spectacole, cu bucurie. Momentul a fost marcat şi au urmat doi ani de lupte cu steguleţele, dacă vă aduceţi aminte, şi subliniez acest lucru pentru că este foarte important să comparăm cu ce luptam atunci şi cu ce avem de luptat acum. Perioada 2005-2006 a fost perioada în care fiecare ministru raporta dacă a schimbat culoarea steguleţului, din roşu în galben, din galben în verde. România avea o impresionantă listă de observaţii, care condiţionau intrarea în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, şi îmi aduc aminte de problemele legate de steguleţele pe mediu, pe industrie, pe transporturi şi multe altele. Astăzi suntem la situaţia în care proiectăm împreună cu celelalte, aş spune deja 27 de state, incluzând şi Croaţia, şi cu noi 28, deci împreună cu ceilalţi 27 de parteneri proiectăm viitorul Uniunii Europene. Trebuie să recunoaştem că este un viitor pe care nu îl vedem întotdeauna la fel şi acest lucru s-a observat cu ocazia tentativei de a modifica tratatul Uniunii, pentru a introduce exigenţele bugetare în interiorul tratatului, dar cel mai important lucru nu este că nu avem întotdeauna aceeaşi viziune, cel mai important lucru este că întotdeauna încercăm să ne armonizăm viziunile şi că 27 de state încearcă să îşi regăsească fiecare interesul naţional, de multe ori într-un compromis. De altfel, aceasta este cheia funcţionării Uniunii Europene, compromisul.

Trebuie spus însă că sunt lucruri cu care Uniunea Europeană nu face compromisuri. Şi avem propria noastră experienţă, România a plătit extrem de scump, v-o spun ca om care ştie bine, România a plătit extrem de scump în interiorul acestui interval, 2007-2012, inconsecvenţele politicienilor. O să vă aduc aminte înfiinţarea ANI, desfiinţarea ANI, înfiinţarea DNA, desfiinţarea tentativă a DNA, doar exemple de mare notorietate, dar sunt şi multe altele, provenite de la politicieni care au discreditat România consistent şi a fost nevoie întotdeauna de o luptă formidabilă să explici că a fost o greşeală şi că nu sunt politicieni antieuropeni în România. Vă rog să mă credeţi că a fost una dintre marile probleme ale acestor cinci ani, inconsecvenţa politicienilor care s-a transferat imediat în lipsă de credibilitate. S-a demonstrat că există o deschidere formidabilă pentru ce facem bun, pentru consecvenţele noastre, pentru perioadele de comportament european şi pentru perioadele în care nu am făcut rabat de la exigenţă în atingerea obiectivelor. Şi iarăşi vă dau un exemplu: rapoartele pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Dacă România nu ar fi avut ezitări în vreo două rânduri, probabil că în mod cert în vara acestui an s-ar fi propus încetarea mecanismului. Acum nu avem această certitudine, pentru că rapoartele pozitive sunt ultimele două rapoarte ca rezultat al consecvenţei noastre: asumarea răspunderii, pentru că nu era altă soluţie, pe Coduri, legea care creează condiţii de responsabilitate pentru magistraţi, legea prin care se stabilesc criterii de promovare la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Legea micii reforme, care a accelerat foarte puternic procesele. Imediat ce am fost consecvenţi în atingerea obiectivelor, Uniunea Europeană a recunoscut aceste consecvenţe. Deci marea problemă în acest interval a fost la noi.

Soluţia pentru viitor este consecvenţa în atingerea obiectivelor noastre în interiorul Uniunii Europene. Afirmaţii de genul "când vin, schimb legislaţia, când vin, desfiinţez DNA" par mici aici, se fac talk-show-uri împreună cu asistente pe tema declaraţiilor de ispravă şi societatea nu taxează dur astfel de abordări, care fac mult rău României şi pun sub semnul întrebării consecvenţa, v-o spun ca om care are feed-back-ul colegilor la cel mai înalt nivel, adică acolo unde se iau deciziile naţionale, orice inconsecvenţă ne trimite înapoi în timp, din punct de vedere al credibilităţii. În ultimii doi - trei ani am reuşit să dobândim o credibilitate în creştere, ca urmare a consecvenţei. Esenţial este să nu începem, din nou, să ni se pară că este mai important interesul politicienilor decât interesul naţional, să ne apucăm să facem nişte modificări, cum ne dau nouă bine la partid. În acelaşi timp, trebuie să recunosc - şi o spun cu toată deschiderea - perioada de criză şi o oarecare ascensiune a unor partide antieuropene în guvernele europene deja îmi creează o îngrijorare, pe care eu am spus-o şi în ultimul Consiliu. De aceea, chiar dacă nu sunt publice discuţiile de la Consiliu, trebuie să vă spun că am remarcat abuzul Olandei împotriva României şi Bulgariei, iar astfel de atitudini ne fac, la rându-ne, suspicioşi dacă nu cumva se pot întâmpla astfel de acţiuni şi din partea altor state. România avea dreptul să fie în spaţiul Schengen astăzi, bazat pe consecvenţa ei de a investi în perioadă de criză, în a-şi securiza frontierele, prin lupta ei împotriva corupţiei la frontiere. Iar riscul abuzurilor interne în Uniunea Europeană, cu tratament discriminatoriu, pentru că în guvern au pătruns partide antieuropene, nu este un risc de neluat în seamă, în viitor, în Uniunea Europeană.

În ceea ce priveşte Europa la zi, aşa cum spunea şi domnul comisar Cioloş, Europa este un şantier, un şantier care a fost generat de criză. Probabil că, în lipsa crizei economice declanşată în 2008 şi sesizată de noi, dar şi de mulţi alţi europeni, abia în 2009, acest şantier nu ar fi existat. Dar realitatea este că, prin criză, am fost obligaţi la progres, în primul rând la un progres în procesul de integrare. Foarte mulţi politicieni, la nivelul european, îşi puneau întrebarea, pe care o pun şi oamenii simpli sau economiştii, care înţeleg mai bine decât noi toţi, foarte mulţi îşi pun întrebarea: "Cum a fost posibil ca în 1992, la Maastricht, să stabilim o uniune monetară, fără să punem sub ea suportul care să facă moneda unică viabilă?". Adică, politici fiscale, politici monetare comune, politici bugetare, după un sistem extrem de bine supravegheat. Iar răspunsul aici, în opinia mea, este simplu: atât s-a putut atunci, din punct de vedere politic. Cum şi acum, deşi trebuia făcut mai mult pentru integrare, atât s-a putut face din punct de vedere politic. Adică, pachetul "guvernanţă economică", celebrul Six Pack, deja cu cele şase norme noi, Agenda UE 2020, Pactul Euro Plus şi, în sfârşit, tratatul, pe care l-am adoptat în formă finală acum câteva zile, la Bruxelles, şi care urmează să fie semnat la 1 martie şi care încearcă să introducă generalizat disciplina bugetară. Oricine ar spune: "Trebuia făcut mai mult". Dar, ca şi în 1992, din punct de vedere politic atât s-a putut, atât au fost dispuse statele membre să cedeze din suveranitate, într-o zonă care a fost foarte sensibilă până acum. Sigur, nu-i o noutate în Uniunea Europeană cedarea de suveranitate. Odată devenit membru al Uniunii, chiar aşa cum am făcut-o noi în 2007, am cedat suveranitatea asupra politicii agricole comune.
De asemenea, la nivelul Uniunii, politica de coeziune este o politică a Uniunii Europene, nu este o politică naţională. Este partea "hard" a cedării de suveranitate, dar toţi ştim că este şi un exerciţiu "soft" în ceea ce priveşte cedarea de suveranitate. Spre exemplu, Agenda UE 2020 - stabileşte standarde pentru educaţie. Nu este treaba Uniunii Europene, dar se fac politici mai puţin vizibile, dar care sunt parte a unei cedări de suveranitate, printr-un exerciţiu "soft" de la nivel european. Deci s-a accentuat cedarea de suveranitate, dar ea este insuficientă pentru ca, în viitor, să putem avea o Uniune Europeană competitivă. Şi paşii următori va trebui să îi facem destul de repede. Destul de repede, pentru că aici nu mai este vorba de interes naţional, discutăm de un interes european. S-a văzut foarte bine că orice dezechilibru la nivelul unui stat membru al Uniunii Europene generează probleme pentru toate celelalte. Deci, astăzi, în urma exerciţiului crizei, ştim foarte bine că suntem mult prea puternic legaţi unii de alţii pentru a nu privi la viitorul nostru împreună. Până la criza datoriilor suverane, spre exemplu, fie că vorbim de cele ale Greciei, ale Portugaliei, ale Irlandei, ale Spaniei, ale Italiei sau ale oricărui alt stat, exerciţiul de a vedea dependenţa fiecăruia dintre noi de ceilalţi ar fi fost un exerciţiu teoretic. Acum am văzut, practic, ce impact uriaş au problemele unui stat asupra tuturor celorlalţi. Deci paşii pe care i-am făcut înainte în procesul de integrare, prin deciziile din ultimele 12 luni, este clar că sunt insuficienţi, dar sunt paşi înainte. Uniunea Europeană nu poate să se afle la pupitrul de comandă în procesul de globalizare, fără o integrare extrem de puternică. Acum Uniunii Europene culege "roadele" insuficientei integrări, care vizează inclusiv indisciplina bugetară şi nu este capabilă să comande redresarea, pentru că nu este suficient de integrată, pentru că încă avem politici divergente. Convergenţa în interiorul Uniunii Europene este încă mult prea redusă, pentru ca UE să poată da direcţia economiei globale, fie şi în timp de criză.

Deci singura soluţie pentru a garanta prosperitatea cetăţenilor noştri şi pentru a garanta faptul ca Uniunea Europeană să fie un conducător de politici globale, un “driver” al politicilor globale, este o integrare profundă şi eu nu mă feresc să spun că va trebui să avem curajul să spunem naţiunilor noastre că soluţia corectă este realizarea statelor unite ale Europei. Va trebui mai devreme sau mai târziu să ne punem cu toţii la un loc suveranitatea pentru a crea suveranitatea Uniunii Europene. De fapt, noi nu o aruncăm în afara frontierelor casei în care trăim, ci ne punem suveranitatea la un loc, pentru a realiza o Uniune Europeană suverană, capabilă în ansamblul ei să stea în competiţie cu marii actori globali, cu SUA, cu China, cu India, cu Brazilia ş.a.m.d. Sigur, viziunea mea depăşeşte poate limitele Uniunii. Eu cred că, în timp, va trebui să realizăm un acord de liber schimb între Uniunea Europeană şi SUA, acord care să ne permită să concurăm împreună cu marile puteri economice ale lumii viitoare, pentru că, trebuie să recunoaştem, după această criză capitalismul nu mai poate rămâne la fel. Vom avea un altfel de capitalism. Un capitalism care trebuie să vizeze realizarea de echilibre în modul în care se distribuie bogăţia. Uniunea Europeană are 23 de milioane de şomeri astăzi. Nu putem să spunem că avem dreptul, într-o Uniune pe care o vrem tot mai integrată, să spunem: nu îmi pasă, este capitalism, scapă cine poate! Această formulă nu poate funcţiona. Cum nu poate funcţiona nici Europa socială pe datorie. Şi atunci, pentru a privi către soluţii pentru cei 23 de milioane de şomeri de la nivelul UE, cred eu că nu avem decât o singură soluţie, să realizăm Europa performantă, Europa care poate crea bunăstare prin performanţe, şi nu prin împrumuturi, Europa competitivă, Europa în care productivitatea este ridicată. Nu vă dau decât exemple pe care sunt convins că le cunoaşteţi toţi. De 10 ani, diferenţa de productivitate între Uniunea Europeană şi SUA creşte continuu în favoarea Statelor Unite. Trebuia să ne fie suficienţi cinci ani ca să înţelegem că trebuie schimbat ceva în capacitatea noastră de a fi performanţi. Iată sunt deja zece ani, probabil or să mai treacă vreo câţiva ani până când vom decide să revenim la a pune pe primul palier al preocupărilor noastre competitivitatea Uniunii Europene. Deocamdată ne mulţumim să vorbim despre ea. Dar sigur o premisă a competitivităţii Uniunii este legată de integrare, o cât mai puternică integrare a statelor membre ale Uniunii Europene. Fără această integrare nu vom putea fi competitivi.

Aş mai face doar câteva observaţii şi premierul Boc mi-a fost, îmi este, îmi va fi un partener în continuare în a încerca să facem ce-i de făcut. Noi am fost în situaţia în care am realizat foarte bine că esenţa modernizii României din 1990 şi până acum doi-trei ani a fost menţinerea instituţiiilor de dinainte de 1989, pe care am aşezat legislaţia europeană. Este în regulă, a mers şi aşa, până la un punct. Nu vă spun numai de ministere. Uitaţi-vă în judeţe. Avem aceleaşi direcţii agricole, aceleaşi direcţii de învăţământ, aceleaşi direcţii de sănătate, aceleaşi direcţii de mediu etc.. Suntem la fel. Dar am pus peste instituţiile statului comunist o legislaţie europeană, care a început să lucreze la un moment dat şi să dea oarecare satisfacţii. Ce am înţeles amândoi, şi eu, şi primul-ministru, şi membrii cabinetului, am înţeles că trebuie o reformă profundă a statului. Fără această reformă a statului, statul român nu poate fi performant, iar în momentul de faţă cheia, esenţa performanţelor noastre în interiorul Uniunii Europene şi în corelarea dintre instituţiile statului român şi cele ale Uniunii Europene, cele ale altor state este nevoia de a ne moderniza instituţiile pe care nu le-am modernizat, nu le-am flexibilizat. Sunt prea scumpe, sunt prea birocratice. De aceea a fost nevoie ca, într-o perioadă în care populaţia este dominată de criza economică şi efectele impuse de Guvern asupra populaţie, efecte dureroase, a trebuit ca în paralel să mergem cu un proces de modernizare a statului, a instituţiilor statului. Sigur, nu este un proces terminat, el trebuie continuat. Vom vedea când vor fi condiţii politice să se continue, dar este cert că modernizarea justiţiei a fost o prioritate şi acum justiţia are toată legislaţia pentru a acţiona ca o justiţie modernă. Este evident că nu mai puteam funcţiona cu o piaţă a muncii încorsetată de exigenţele fostului Cod al muncii şi a trebuit să liberlizăm piaţa muncii în România, pentru a crea competiţie, dar şi libertate pentru patronat. Nu poţi să spui: “tu, domnule patron, vii cu banii şi regulile ţi le fac eu, sindicat, ce faci cu banii tăi sau când şi cum te restructurezi”. Nu avea nimic comun cu abordarea legată de competitivitate. A trebuit o nouă lege a educaţiei, şi aici o să vă dau o explicaţie. Dacă vă aduceţi aminte, opţiunea Guvernului a fost să trimită legea în Parlament spre a fi dezbătută, după ce comisia Miclea a lucrat foarte mult împreună cu ministerul să realizeze o lege modernă. Rezultatul a fost că, odată intrată în dezbatere, a fost readusă la forma care exista în practică, în învăţământul universitar în mod deosebit. De aceea a fost nevoie ca legea să fie retrasă din Parlament şi Guvernul să îşi asume răspunderea pe ea, pentru că altfel trecerea prin Parlament a legii devenise deja o luptă împotriva modernizării sistemului de educaţie românesc.

Deci am vrut să subliniez aici că nu este suficient să fim în familia europeană. Pentru a fi în familia europeană, pe care o vedem tot mai integrată, tot mai puternică, tot mai capabilă de competiţie pe plan global, noi înşine trebuie să fim performanţi. Avem nevoie de instituţii ale statului performante, avem nevoie de o economie a statului performantă şi avem nevoie ca şi politicienii să fie performanţi, măcar înţelegând ce au de făcut ca politicieni în Uniunea Europeană. Aş spune că, pentru a ne împlini cadrul legislativ al statului performant, mai avem nevoie de legea sănătăţii, mai avem nevoie de reorganizarea administrativă a ţării şi mai avem nevoie de noua Constituţie, care ea însăşi să flexibilizeze instituţiile statului şi să creeze un concern, la care participă şi se produc simultan instituţiile, şi să nu genereze confruntări între instituţii. Numai aşa vom putea fi parte a acestei Europe, pe care începem să o integrăm tot mai puternic, ca soluţie a garantării prosperităţii cetăţenilor noştri, nu prin împrumuturi, ci prin performanţa Uniuni Europene în ansamblul ei, o Uniune Europeană a cărei suveranitate o consolidăm cedându-i fiecare câte puţin din suveranitatea noastră, câte puţin azi şi ceva mai mult mâine. Vă mulţumesc mult!”

Departamentul de Comunicare Publică

30Jan/120

Traian Basescu: declaratie de presa pe tema reuniunii informale a Consiliului European

Preşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut duminică, 29 ianuarie a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă pe tema reuniunii informale a Consiliului European. Vă prezentăm textul acestei declaraţii:

„Bună ziua. După cum ştiţi, mâine sunt la Bruxelles şi, plecarea făcându-se la prima oră, am considerat că este bine să fac declaraţia de presă, pentru care să las şi spaţiu pentru eventuale întrebări, de astăzi, pentru a evita expedierea ei mâine dimineaţă la aeroport, în câteva cuvinte. Deci mâine, la Bruxelles, am două activităţi: una este legată de întâlnirea cu secretarul general al NATO, cu domnul Rasmussen, în vederea pregătirii summit-ului NATO ce va avea loc la Chicago în perioada 20-21 mai; cel de-al doilea obiectiv este participarea la Consiliul European informal de mâine.

În ceea ce priveşte întâlnirea cu secretarul general al NATO, sunt pe agendă câteva subiecte asupra cărora am convenit că vor fi discutate. Primul este legat de sistemul de apărare antirachetă - şi, din acest punct de vedere, obiectivul României este ca la summit-ul NATO de la Chicago să fie declarată capacitatea interimară a NATO în ceea ce priveşte sistemul antirachetă, având în vedere că România a semnat şi este în curs de îndeplinire a tuturor aranjamentelor legale în ceea ce priveşte începerea instalării sistemului la Deveselu; de asemenea, ceilalţi parteneri NATO, în mod deosebit Turcia, şi ea este în curs de implementare a părţii care îi revine din proiect. Un alt subiect pe care urmează să-l discut cu secretarul general al NATO este conceptul de "Smart Defence"; şi aici noi avem două aspecte de ridicat, de adus în atenţie şi poate de validat la acest nivel - sigur, nu în discuţia de mâine, dar punctul de vedere al României trebuie să fie cunoscut. Spre exemplu, în ceea ce priveşte apărarea aeriană a statelor NATO. După cum vă este cunoscut, România s-a angajat să achiziţioneze 48 de aeronave, înainte de intrarea în NATO. 48 de aeronave compatibile cu aeronavele NATO. În conceptul de "Smart Defence" putem construi şi altfel, adică mai multe state din zonă să asigure capacităţile aeriene necesare în mod deosebit pentru patrularea aeriană pe timp de pace, dar şi pentru intervenţii în afara teritoriului. Acest lucru ar degreva statele de parte însemnată din cheltuielile pe care ar trebui să şi le asume mai ales acum, în perioadă de criză. Spre exemplu, pentru regiune s-ar putea discuta ca un grup de state să îşi asume fiecare un cert număr de avioane, în aşa fel încât patrularea aeriană să fie îndeplinită de statele membre NATO, ceea ce ar lua din sarcina pe care şi-a asumat-o România la un moment dat. Să spunem, în loc de 48 de avioane, poate că în acest stadiu sau în perspectiva epuizării resurselor avioanelor MIG-21 Lancer, să gândim la un număr mult mai mic de avioane, dacă şi alte state din regiune ar intra împreună cu noi într-un astfel de pachet care să garanteze securitatea aeriană a regiunii în primă instanţă. De asemenea, România ar putea fi un contributor important în conceptul de "Smart Defence" la securitatea cibernetică - avem atâţia hackeri talentaţi, care ar putea fi utilizaţi pozitiv în apărarea sistemelor cibernetice ale statelor membre NATO, fie că vorbim de sisteme civile sau militare: sistemele băncilor, sistemele companiilor de electricitate, precum şi cele ale Armatei sau cele de comunicaţii interguvernamentale.

Un alt subiect extrem de important, pe care l-am fixat împreună cu secretarul general, este procesul de tranziţie din Afganistan. După cum ştiţi, România are circa 2.000 de militari. Vă pot spune că misiunile contingentului românesc în regiunea Zabul au rămas aceleaşi şi după ce am mărit efectivele şi trebuie să stabilim şi cu aliaţii, şi cu sistemele de comandă ale NATO un proces în care România, îndeplinindu-şi misiunile, să înceapă să-şi diminueze participarea în Afganistan. Vă pot spune că nu se pune problema pentru anul 2012 - Statul Major General consideră că, pentru îndeplinirea misiunilor pentru 2012, efectivele pe care le avem în Afganistan asigură şi securitatea efectivelor, şi îndeplinirea misiunilor. Dar avem în vedere ca începând cu 2013 să trecem la o reducere considerabilă a efectivelor cu care suntem angajaţi în Afganistan, în condiţiile îndeplinirii misiunilor pe care le avem, dar şi ale transferului de responsabilitate către armata afgană, care se află, în parte, în instruirea militarilor români. De altfel, la ultima vizită pe care am făcut-o în Afganistan am întâlnit şi comandanţii de mari unităţi afgane care îşi desfăşurau deja activitatea împreună cu militarii români. Să sperăm că acest proces de transfer al responsabilităţii ne va permite ca în 2013 să ne retragem parte din efectivele aflate în Afganistan. Sigur, relaţia NATO-Rusia va fi un subiect de discuţie şi voi exprima punctele de vedere româneşti legate de această relaţie. Cert este că voi pleca de la premisa că este foarte bine să ai în Federaţia Rusă un partener în asigurarea securităţii regionale.

Nu în ultimul rând, pe agendă se află problematica legată de menţinerea porţilor deschise pentru ţările de la sud de România, în mod deosebit pentru statele din Balcanii de Vest, dar nu mai puţin important pentru noi este şi discutarea perspectivei de avansare către Est - şi mă refer în mod expres la Georgia, din acest punct de vedere. Cam acestea vor fi principalele subiecte în discuţia cu secretarul general NATO. Doar pentru informarea dumneavoastră fac o paranteză în ceea ce priveşte instalarea scutului antirachetă la Deveselu, a elementelor de scut. Vă pot spune că progresăm în definitivarea aranjamentelor legale; în afara ratificării acordului, sunt o serie de aranjamente bilaterale care trebuie modificate. România are, din 2005, 18 aranjamente, opt dintre ele sunt valabile aşa cum sunt, alte zece trebuie ajustate şi, după evaluarea noastră, alte şase noi trebuie să fie negociate cu partenerul american până la mijlocul anului. Doar v-am dat un exemplu că lucrurile nu sunt foarte simple în ceea ce priveşte asigurarea cadrului legal de funcţionare a structurilor antirachetă de la Deveselu.

Cel de-al doilea obiectiv este legat de participarea la Consiliul European informal, deci este un consiliu care nu era planificat, dar nevoile de decizii au impus organizarea unui consiliu informal în afara celor regulate. Principalele două obiective ale acestui consiliu informal sunt formulările definitive în ceea ce priveşte acordul statelor membre cu privire la Tratatul vizând stabilitatea, coordonarea şi convergenţa în Uniunea Economică şi Monetară. Deci vedeţi că numele celebrului tratat s-a schimbat. Era iniţial Tratatul de stabilitate fiscală, acum ultima variantă a denumirii este Tratat privind stabilitatea, coordonarea şi convergenţa în Uniunea Economică şi Monetară şi probabil încă se vor mai face schimbări pe titlu până la 1 martie, până la următorul consiliu ordinar.

Un al doilea subiect pe care îl va discuta Consiliul este legat de convenirea unui plan politic de acţiune pentru stimularea creşterii economice şi a ocupării forţei de muncă, în special în rândul tinerilor. Este o iniţiativă care vine de la mai multe state, printre care şi România, şi ni se pare că, având în vedere situaţia economică a Uniunii Europene, este imperativ necesar să adoptăm, să abordăm la nivel politic şi problematica legată de creşterea economică. Nu vă dau decât un singur detaliu: dacă Eurozona intră în recesiune, aşa cum mulţi analişti prognozează, în partea a doua a anului 2012, România va fi în dificultate şi creşterea noastră economică va fi frânată. De altfel, veţi vedea că şi evaluările de creştere pentru 2012, care sunt în momentul de faţă legate de o cifră în jurul a 1,5% din PIB pentru anul acesta, au în vedere exact o posibilă recesiune în Zona Euro. De aceea, şi pentru România este extrem de important ca la nivel politic să se ia nişte decizii pe care ulterior Comisia Europeană să le pună în aplicare. Şi, în ceea ce ne priveşte, vizăm câteva obiective în acest plan de creştere. Unu, poate fi creat de stimularea cu bani europeni a înfiinţării şi dezvoltării de întreprinderi mici şi mijlocii şi, doi, reglementări pe piaţa forţei de muncă. Vorbim de o piaţă unică europeană, dar România încă are restricţii pentru forţa de muncă în nouă state ale Uniunii Europene, deci iată două obiective de interes major din punctul nostru de vedere: libera ciculaţie a forţei de muncă nu poate fi desprinsă de libera circulaţie a capitalului, spre exemplu. Nu în ultimul rând aş spune că, dacă vrem să vorbim despre soluţii de creştere economică în Uniunea Europeană, şi aici nu ştiu dacă va fi un subiect foarte uşor de digerat, dar noi vom ridica problema delocalizării industriilor din UE către Asia. Eu am convingerea, este o apreciere personală, că Europa are probleme de creştere şi problemele de forţă de muncă neangajată, în primul rând datorită proceselor severe de delocalizare a marilor industrii către alte zone din afara Uniunii Europene. Şi sigur că va trebui să ridicăm subiectul sau să-l discutăm. Bine-bine, şi până unde mergem cu delocalizarea? Pentru că numai IMM-urile nu pot rezolva problema ocupării forţei de muncă, mai ales că, priviţi în România, cea mai mare parte din IMM-uri sunt legate în funcţionarea lor de marile companii. Priviţi la Dacia, câte IMM antrenează pe orizontală! Priviţi la Şantierul Naval Constanţa sau Mangalia, sau la SIDEX Galaţi, sau la orice mare întreprindere! Dacă vom continua cu delocalizarea, în mod categoric nu vom putea crea atâtea IMM-uri încât să garantăm un nivel de ocupare a forţei de muncă mai bun la nivelul Uniunii Europene. Sigur, în ceea ce ne priveşte, încă nu avem un proces de delocalizare alarmant, cu excepţia Nokia, care nici măcar nu s-a delocalizat, ci pur şi simplu s-a închis. Problema noastră este să creăm IMM-uri. Dar, dacă ne batem pentru libera circulaţie a forţei de muncă, trebuie să ştim că, indiferent ce se întâmplă în Franţa sau în Germania sau în Italia, afectează şi forţa de muncă din România, care-şi găseşte mai greu un loc de muncă. Şi aş vrea ca această afirmaţie absolut reală să nu fie speculată. Ar fi păcat să fie speculată. Eu nu îi invit pe români să plece la muncă în străinătate, dar tot mai mult discutăm de o piaţă globală a forţei de muncă. Şi este clar că a privi cu atenţie către delocalizarea industriilor din Uniunea Europeană este un lucru obligatoriu. Poate că ar trebui să găsim stimulente fiscale pentru ca marile industrii să nu se mai delocalizeze către Asia, lăsând un gol imens şi în forţa de muncă direct angajată, dar şi în colaborările pe care le aveau pe orizontală cu întreprinderi mici şi mijlocii. Nu ştiu dacă acest subiect va deveni o temă la acest consiliu, dar la acest consiliu voi ridica acest subiect al marilor întreprinderi delocalizate şi poate să pregătim pentru consiliul următor o discuţie pe această temă, legată de menţinerea forţei de muncă în Europa.

În sfârşit, probabil cea mai fierbinte temă a summitul-ui informal va fi legată de tratat, aşa cum vă spuneam, şi îi repet numele, ca să fie clar despre ce vorbim: Tratatul privind stabilitatea, coordonarea şi convergenţa în Uniunea Economică şi Monetară. În ceea ce ne priveşte, nu avem în mod deosebit de adus modificări, pentru că, încă de la forma fnală, el a avut un conţinut convenabil pentru România, cu atât mai mult cu cât foarte multe dintre măsurile care vor trebui să le ia alte state în România au fost deja asumate din 2010 şi 2011. Oricum, tratatul este rezultatul consensului între cea mai mare parte a statelor încă de la Consiliul din decembrie 2011. Tratatul continuă eforturile Uniunii Europene privind asumarea în plan naţional a reformelor dificile de consolidare fiscală. Deci traducerea acţiunii liderilor europeni de a realiza un astfel de tratat este sintetizată în câteva cuvinte: toţi să ne asumăm reformele structurale dificile pe care le avem de luat pentru ca Europa să rămână competitivă. În ceea ce ne priveşte, după cum ştiţi, România a salutat şi pachetul de guvernanţă economică, celebrul „Sixpack”, cele şase documente adoptate de Parlamentul European care vizează uniformizarea modului de acţiune economică la nivelul statelor Uniunii Europene. De asemenea, România a adoptat Strategia UE 2020 şi România este parte a Acordului Euro Plus, toate acestea fiind transferate într-o formă sau alta în acest tratat. Deci, pentru noi nu este nimic nou sub soare. Ce obiective avem noi, însă, în întâlnirea de mâine? Să se consfinţească participarea statelor non-euro la summit-urile statelor euro. Deci, acele state care adoptă Tratatul trebuie, în opinia noastră, să participe la summit-urile Zonei Euro, nu numai pentru că au semnat Tratatul, dar orice se întâmplă în politicile economice din Zona Euro afectează consistent şi o ţară ca România. Sper că această abordare o vor avea toate statele non-euro care aderă la Tratat în summit-ul informal de mâine. Un alt obiectiv este ca - şi eu am mai informat public - România să nu fie în dificultate, având în vedere că nu are un alt tip de legislaţie de forţa Constituţiei. Spre exemplu, legi care să se adopte cu două treimi - le-am putea numi legi constituţionale, că la fel se adoptă în Parlament şi o eventuală revizuire a Constituţiei. România nu are această formă legislativă şi, atunci, trebuie să acoperim riscul ca până la 31.12 să trebuiască să avem modificarea constituţională făcută. Aşa cum am comunicat deja, am cerut un răgaz de la ratificarea Tratatului. Să sperăm că mâine se va consfinţi acest lucru şi vom putea să lucrăm relaxat din punct de vedere al revizuirii Constituţiei, pentru a răspunde tuturor exigenţelor Tratatului. Nu aş vrea să mai revin asupra condiţiei esenţiale din Tratat, aceea că nu se permite ca deficitul structural să depăşească 0,5% din PIB, ceea ce împinge statele către bugete excedentare, indiscutabil. Şi asta este, de fapt, singura soluţie pentru recuperarea gradului ridicat de îndatorare a statelor cu datorii de peste 60% din PIB. Nu în ultimul rând, vă pot spune că statele care se află în procedură de deficit excesiv vor trebui să pună în aplicare - este prevedere deja formulată la nivel tehnic - programe de parteneriat economic şi bugetar, care vor fi supuse aprobării Comisiei Europene. Deci, cei care îşi depăşesc deficitul structural de maxim 0,5% din PIB sau intră în zona de datorii excesive sau deficit excesiv trebuie să primească aprobarea de la Comisia Europeană pentru bugetele lor. Şi tot acest Tratat spune mai departe: "În cazul în care statul nu se conformează, se sesizează Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, care poate stabili sancţiuni pecuniare pentru fiecare stat". Deci nu Comisia va stabili sancţiunile pecuniare, ci Curtea Europeană de Justiţie va face acest lucru. Cam asta, în câteva cuvinte. Probabil după terminarea summit-ului voi avea o conferinţă de presă la Bruxelles mai în detaliu.

În afară de aceasta, aş vrea să vă mai dau câteva elemente. În cursul săptămânii trecute am avut întâlniri extrem de importante, zic eu, în zona bancară. M-am întâlnit cu preşedintele pentru România al Raiffeisen - pentru bună aducere aminte, sunt cei care au preluat fosta Bancă Agricolă - şi cu preşedintele Erste, cei care deţin pachetul majoritar la BCR, cea mai mare bancă din România. De asemenea, m-am întâlnit cu directorul constituantei din care România face parte la FMI - este o constituantă condusă de Olanda. Conducerea constituantelor se face în funcţie de contribuţie. Cred că pentru public ar fi important următorul mesaj, şi acesta a şi fost mesajul principal al celor doi preşedinţi de bănci austriece: băncile austriece nu-şi vor diminua capitalul în România în anul 2012. Asta îmi aduce şi mie o linişte, după nefericitul comunicat al Băncii Naţionale a Austriei, care a fost de natură să ne creeze temeri. Preşedinţii celor două bănci m-au asigurat - nu cred că ar fi cerut altfel o audienţă, şi acesta a fost şi motivul pentru care le-am acordat-o, să ştiu care este abordarea lor legată de menţinerea capitalurilor în România - ambii preşedinţi m-au asigurat că nici Raiffeisen, nici Erste nu-şi vor diminua prezenţa în capital pe piaţa românească, ceea ce este un semnal foarte bun. În ceea ce priveşte directorul olandez al constituantei din care România face parte, vă pot spune că la nivelul FMI aprecierile pentru România sunt pozitive - şi de data asta fac o completare personală: în raport cu costurile, cu suferinţele pe care le-au avut românii pentru a ajunge la acest nivel de stabilitate, ar fi păcat să ajungem din nou la dezechilibre, pentru că tot efortul din 2009, 2010, 2011 se poate pulveriza printr-un simplu act normativ populist. Astăzi am avut o discuţie şi cu primul-ministru cu privire la misiunea de evaluare pe care o fac Fondul, Uniunea Europeană şi Banca Mondială. Punctul de vedere la care am ajuns este că România va fi cu toate obiectivele îndeplinite, în linii mari - atât deficitele, cât şi deficitul de cont curent, cât şi nivelul de arierate, cât şi nivelul de îndatorare, toate sunt sub control, inclusiv procesele de pregătire a licitaţiilor pentru angajarea managerilor privaţi la marile companii de stat. Singurul lucru care am stabilit împreună că va trebui negociat pentru noua scrisoare a Guvernului către Fond este legat de o replanificare a liberalizării preţurilor la energie electrică şi gaze - atât pentru populaţie, cât şi pentru agenţii economici, dacă ne referim la gaze. Spre exemplu, în actuala scrisoare a Guvernului României, în actualul acord pe care îl avem cu Fondul, cu Uniunea Europeană şi cu Banca Mondială, liberalizarea este prevăzută pentru economie în 2013, pentru populaţie în 2015. Concluzia la care am ajuns în discuţiile cu premierul Boc a fost că va trebui să încercăm o reprogramare a liberalizării preţurilor la gaze pentru populaţie la orizontul anului 2020 şi, în consecinţă, şi preţul pentru agenţii economici va trebui să vină undeva în 2015-2017, faţă de 2013, cât este acum. Vom vedea dacă reuşim. Aceste termene au fost asumate de România la intrarea în Uniunea Europeană, 2013-2015, şi practic le renegociem, plecând de la realitatea puterii de plată a cetăţenilor români, dar şi a economiei româneşti. Cam asta, în câteva cuvinte.”

26Jan/120

Palatul Cotroceni: Primirea domnului Steven Cornelis van Groningen, presedintele Raiffeisen Bank S.A.

Preşedintele României, Traian Băsescu, l-a primit joi, 26 ianuarie, a.c., la Palatul Cotroceni, pe domnul Steven Cornelis van Groningen, preşedintele Raiffeisen Bank S.A..

Cu ocazia întrevederii, a fost discutată necesitatea dezvoltării capitalului românesc prin stimularea economisirii.

Preşedintele României a fost informat cu privire la noile reglementări ale Băncii Naţionale a Austriei cu privire la cerinţele de capital şi lichiditate, domnul van Groningen apreciind că impactul acestor reglementări va fi nesemnificativ pentru România. În cadrul întâlnirii, a mai fost abordată şi nevoia de a îmbunătăţi competitivitatea României, atât la nivel de sistem bancar, cât şi la nivelul mediului economic, în general.

Şeful statului şi preşedintele Raiffeisen Bank S.A. au fost de acord asupra necesităţii continuării dialogului dintre autorităţi şi mediul de afaceri. În acest sens, domnul van Groningen, care este şi preşedinte al Consiliului Investitorilor Străini, a arătat că acest organism va continua să propună măsuri concrete pentru creşterea competitivităţii mediului economic românesc.

În acest context, preşedintele României a reafirmat hotărârea autorităţilor de a stimula dezvoltarea sectorului privat şi de a aplica politici de modernizare a sectorului public.

25Jan/120

Ceremonia de depunere a juramantului de investitura in functia de ministru al Afacerilor Externe a domnului Cristian Diaconescu

Marţi, 24 ianuarie a.c., a avut loc la Palatul Cotroceni, ceremonia de depunere a jurământului de învestitură în funcţia de ministru al Afacerilor Externe a domnului Cristian Diaconescu.

Vă prezentăm discursul susţinut de şeful statului cu această ocazie:

„Domnule ministru, ca de obicei la remanieri, doar Preşedintele vorbeşte; ministrul care a depus jurământul ascultă, şi aşa se termină ceremonia. Aş spune că un lucru extrem de important şi de salutat este că aici se află şi fostul ministru, domnul ministru Baconschi, şi noul ministru, ceea ce este un semnal de continuitate: politica externă a României nu se schimbă o dată cu miniştrii, ci are miezul ei fundamental, care va continua.

Aş vrea să mulţumesc domnului ministru Baconschi pentru modul cum şi-a exercitat mandatul ca ministru şi să vă doresc dumneavoastră succes pentru continuarea mandatului de ministru de externe al României. Aveţi o misiune grea - aş spune, după aspectele televizate, aproape imposibilă -, şi anume aceea că România are forţă să continue, şi acest lucru va trebui să fie principalul mesaj pe care îl transmiteţi omologilor dumneavoastră din Uniunea Europeană, de peste Atlantic şi nu numai.

Se observă o "veselie" a demolării; probabil reuşita recunoscută internaţional deranjează pe foarte mulţi, şi nu pot să nu observ că mesajul domnului Ion Iliescu - care, nici mai mult, nici mai puţin, aproape de pe masa de operaţie transmitea că Preşedintele în funcţie trebuie să răspundă, în condiţiile în care dânsul încă n-a răspuns nici pentru mineriade, nici pentru victimele de la Revoluţie. Îi vedeam pe Crin Antonescu şi pe Victor Ponta, care susţin nici mai mult nici mai puţin: demisia Preşedintelui, demisia Guvernului, demisia Parlamentului, adică o Românie neguvernată; vedeam activişti din Consiliul Politic al Armatei - chiar astăzi, foşti colonei în Armata României, dar care niciodată n-au fost dincolo de munci agricole, unde făceau propaganda lui Ilie Ceauşescu - manifestând viguros împotriva a ceea ce s-a făcut până astăzi pentru redresarea României, şi, foarte adevărat, am văzut în aceste ultime două săptămâni români nemulţumiţi, pe bună dreptate nemulţumiţi, şi pentru care va trebui şi mai multă explicaţie, şi soluţii. Am văzut televiziuni ale unor foşti turnători din Securitate promovând naţional şi internaţional dezastrul din România. Este obiectivul unei categorii care se teme şi de urmările legii, este obiectivul unor oameni care astăzi trebuie să răspundă în faţa legii, de a crea dezordine, de data aceasta urcându-se pe un val îndreptăţit de nemulţumire al oamenilor care au trecut printr-un proces dur de ajustări structurale necesare pentru ca România să poată merge înainte - tăieri de salarii, creşteri de TVA, reduceri sau introduceri de impozite pe un anumit segment din pensii. Toate acestea au creat unor oameni care ar vrea ca România să se întoarcă la începutul anilor 90 posibilitatea să se urce pe valul nemulţumirii populare. Este o nemulţumire pe care o ştiu, şi nu de azi, nu de două săptămâni, o ştiu din 2009. Sunt un preşedinte care a câştigat alegerile în condiţiile în care se reduceau câte patru zile de plăţi de salarii pentru toţi bugetarii în lunile noiembrie şi decembrie 2009.

Deci, aveţi o misiune extrem de dificilă - şi o sintetizez din nou: aceea de a recunoaşte nemulţumirea oamenilor pe măsurile care s-au luat, dar care crează României şansa să evolueze pozitiv şi, în acelaşi timp, să probaţi sau să susţineţi cu argumente că România merge înainte.

Ştiţi ce mă şochează cel mai tare? Că mesajul lui Ion Iliescu, al lui Victor Ponta, mesajul lui Crin Antonescu, al aşa-numitului lider al "societăţii civile", fostul colonel Dogaru, sunt similare cu ale fostului preşedinte al Republicii Moldova, actual şef al fracţiunii Partidului Comunist din Republica Moldova, Vladimir Voronin.

Domnule ministru, aveţi o misiune grea, în care vă voi susţine, şi sper ca cele ce voi clarifica în intervenţia mea de mâine cu românii să vă poată fi un suport. Vă doresc mult succes în mandatul dumneavoastră! Succes!”

Departamentul de Comunicare Publică

19Jan/120

Discursul presedintelui Romaniei, Traian Basescu, la intalnirea anuala cu Sefii Misiunilor Diplomatice acreditati in Romania

Preşedintele României, Traian Băsescu, i-a primit joi, 19 ianuarie a.c., la Palatul Cotroceni, pe Şefii Misiunilor Diplomatice acreditaţi în România.

Vă prezentăm discursul susţinut de şeful statului cu acest prilej:

„Excelenţa Voastră, domnule Nunţiu Apostolic,
Doamnelor şi domnilor şefi de misiune,
Doamnelor şi domnilor,

Încep prin a vă mulţumi, Excelenţa Voastră, pentru urările pe care le faceţi la fiecare început de an, în numele corpului diplomatic. La rândul meu, vă doresc dumneavoastră şi ţărilor dumneavoastră, un An Nou mai bun, mai liniştit, cu pace, cu prosperitate şi stabilitate.

2011 a fost un an dificil, un an în care crizele economică, financiară, umanitară şi, uneori, politică au pus din nou la încercare guvernele şi populaţiile lumii. Este suficient să amintesc urmările cutremurului din Japonia, catastrofale în plan umanitar, dar şi cu efect major în planul strategiilor energetice sau evoluţiile dramatice, dar dătătoare de speranţe, din state precum Tunisia, Libia sau Egipt, sau criza datoriilor suverane în Uniunea Europeană, pentru a creiona imaginea unei lumi plasate mai mult ca oricând într-o zonă a incertitudinii şi a schimbării.

În Europa, pe măsura adâncirii crizei, a devenit tot mai clar că viitorul constă în consolidarea şi continuarea integrării statelor în Uniune. Singurele opţiuni viabile pentru depăşirea dificultăţilor rămân acţiunea concertată a statelor membre, dialogul constant între instituţii şi state, definirea în comun a priorităţilor de acţiune şi a direcţiilor de evoluţie.

Excelenţele Voastre,

Principala lecţie învăţată este că o atitudine responsabilă în plan politic şi economic constituie o premisă fundamentală împotriva crizelor. Ţinând cont de prioritatea momentului la nivel european şi mondial, sunt – cred – utile câteva aprecieri referitoare la situaţia României din punct de vedere economic şi financiar.

În faţa propriei instabilităţi, în 2009 şi 2010, şi mai apoi în faţa instabilităţii economice externe, România a continuat reformele instituţionale, acordând o atenţie prioritară reînscrierii în limitele Pactului de Stabilitate şi Creştere şi creând premisele astfel pentru revenirea la un deficit bugetar de sub 3% din produsul intern brut la finele anului 2012. Nivelul datoriei publice a României continuă să se situeze sub o treime din produsul intern brut, fiind unul din cele mai reduse la nivelul statelor Uniunii Europene.

Totodată, am înregistrat o perioadă de creştere constantă, începând cu trimestrul IV 2010, şi preconizăm că datele statistice vor indica o creştere economică medie de aproximativ 2,5% pentru anul 2011. În primele nouă luni ale lui 2011, produsul intern brut s-a majorat, în termeni reali, cu 2,7% faţă de perioada corespunzătoare din 2010. Economia românească a evoluat peste aşteptările multora, în special datorită producţiei agricole bune, a cererii mari la export şi a investiţiilor guvernamentale.

Este de subliniat că, în 2010 şi 2011, România s-a situat în topul ţărilor europene în ce priveşte procentul din produsul intern brut destinat investiţiilor. De altfel, conform EUROSTAT, România a fost – în 2010 - primul stat membru al Uniunii Europene cu cea mai mare pondere a investiţiilor publice din produsul intern brut, ponderea a fost de 5,8%.

Prioritatea acordată investiţiilor se menţine şi în bugetul de stat pentru 2012, cheltuielile corespunzătoare acestui capitol înregistrând o creştere substanţială pentru stimularea relansării economice: alocările pentru 2012 însumează 38,1 miliarde lei faţă de 36,1 miliarde lei în anul 2011. Aceste sume vor fi orientate cu precădere către proiecte de investiţii cu impact direct asupra creşterii economice şi creării de locuri de muncă.

Este vorba de modernizarea infrastructurii de transport, creşterea performanţei energetice prin reabilitarea termică a locuinţelor, susţinerea investiţiilor în turism, mediu, agricultură, sectorul IT şi întreprinderi mici şi mijlocii.

După cum cunoaşteţi, în ultimii doi ani atenţia Guvernului s-a concentrat pe avansarea proceselor de reformă deja începute sau pe deschiderea altora noi. S-au făcut paşi extrem de importanţi pe mai multe direcţii de reformă, precum noua lege a salarizării în aparatul bugetar, sistemul de pensii, sistemul de asistenţă socială, educaţia, legislaţia muncii – noul Cod al Muncii, justiţia şi restructurarea sectorului bugetar. Prioritatea pe linia reformelor se menţine şi în 2012. Voi continua să fiu un partener activ al Guvernului în ceea ce priveşte adoptarea măsurilor la care ne-am angajat prin acordurile cu Fondul Monetar Internaţional şi Comisia Europeană. În acest sens, aşteptăm intrarea în vigoare, în iunie, a Codului de Procedură Civilă, va fi definitivată de asemenea noua lege a sănătăţii, va fi continuată reforma companiilor de stat şi vor fi adoptate noi măsuri pentru stimularea mediului de afaceri şi creşterea absorbţiei fondurilor europene. De asemenea, avem în vedere o eventuală reorganizare administrativă a ţării, dacă vor permite condiţiile politice.

Toate aceste reforme reprezintă un puternic semnal de stabilitate dat pieţelor. După cum observaţi, încrederea pieţelor şi a agenţiilor de rating constituie condiţii esenţiale pentru asigurarea stabilităţii economice şi financiare. În acest context, permiteţi-mi să amintesc decizia luată de şefii de stat şi de guvern ai Uniunii Europene la reuniunea Consiliului din octombrie 2011, decizie legată de menţinerea expunerii băncilor din zona euro în celelalte state membre ale Uniunii Europene. Pentru perioada următoare va trebui să ne asigurăm că această decizie va fi respectată de către marile bănci cu expunere în România. În condiţiile în care stabilitatea economiei noastre va continua să se consolideze, inclusiv prin menţinerea unui rating de ţară stabil, nu există motive de preocupare care să fundamenteze o eventuală retragere de lichidităţi de pe piaţa românească.

Aşadar, există toate premisele ca, prin păstrarea ritmului reformelor, promovarea unei politici bugetare prudente, caracterizată de menţinerea unui nivel înalt al investiţiilor, şi prin îmbunătăţirea absorbţiei fondurilor europene, economia românească să înregistreze şi în 2012, dar şi în anii următori valori pozitive ale creşterii economice.

Doamnelor şi domnilor,

Reluarea creşterii economice durabile şi ocuparea forţei de muncă, prin reinstaurarea încrederii investitorilor şi consolidarea climatului de disciplină fiscal-bugetară, reprezintă principalele provocări cărora, în prezent, Uniunea Europeană trebuie să le facă faţă. Strategia Europa 2020, întărită pe dimensiunea de competitivitate de Pactul Euro Plus, la care am aderat de asemenea, constituie în opinia noastră cea mai bună abordare de reaşezare a economiei europene în corespondenţă cu aspiraţiile de prosperitate ale cetăţenilor noştri.

În egală măsură, putem aprecia că decizia luată la reuniunea Consiliului European din decembrie 2011 privind consolidarea Uniunii Economice şi Monetare a Uniunii Europene, la care ne-am exprimat interesul de a ne asocia, constituie pasul absolut necesar pentru reînscrierea pe un curs de creştere sustenabilă a economiei zonei euro, de care România este foarte strâns legată şi, îmi permit să spun, de care România este dependentă.

Proiectul european se află, într-adevăr, într-un moment de răscruce, iar depăşirea cu rezultate pozitive durabile a impasului în care ne găsim în Europa depinde numai de voinţa de a clădi împreună pe baza aceloraşi principii care au stat la baza lansării construcţiei europene. Principiile europene, în special solidaritatea responsabilă, îşi păstrează întreaga relevanţă şi trebuie să orienteze şi în continuare reflecţia cu privire la viitorul Uniunii.

Provocările prezentului reclamă un cadru instituţional solid şi funcţional, bazat pe respectul pentru metoda comunitară. Acolo unde aceasta îşi întâlneşte limitele, susţinem abordări pragmatice, eficiente şi inclusive, pe linia Tratatului Interguvernamental pentru stabilitate, coordonare şi guvernanţă în Uniunea Economică şi Monetară, pe care l-am evocat deja şi pe care nu îl putem concepe decât absorbit, atunci când condiţiile o vor permite, în interiorul tratatelor constitutive ale Uniunii Europene. România doreşte ca prin acest acord Uniunea să iasă întărită şi nu slăbită, obiectivul nostru fiind acela de a stimula identificarea de soluţii comune la probleme noastre comune. De aceea, dorim să rămânem angrenaţi în evoluţiile majore la nivel european şi să evităm stabilirea unor diviziuni artificiale în cadrul Uniunii. România este adeptă a unei Uniuni tot mai integrate, care să tindă spre Statele Unite ale Europei.

România aniversează cinci ani de la momentul aderării. În tot acest timp, am reuşit să ne conturăm un profil distinct în cadrul Uniunii, ca stat membru care susţine proiectul european, respectă practicile Uniunii şi legislaţia europeană.

Am reflectat în Programul de Convergenţă transmis Comisiei Europene că obiectivul nostru de a adopta moneda unică europeană în 2015 se menţine. O reafirm în acest cadru, pentru a face precizarea de mai largă cuprindere, că România doreşte să adere la Uniunea Monetară şi să contribuie în acelaşi timp la consolidarea Uniunii Economice. Suntem conştienţi că pentru aceasta nu este suficientă doar îndeplinirea criteriilor de la Maastricht, ci economia de stat şi instituţiile statului român trebuie să fie şi ele competitive. Aici este de fapt efortul nostru principal, dincolo de trecerea ţării prin criza economică la nivel european.

Plecând de la ideea că o Uniune eficientă şi performantă lucrează în beneficiul cetăţenilor europeni, inclusiv al cetăţenilor români, am susţinut în mod consecvent consolidarea Uniunii şi dezvoltarea politicilor europene. România a fost şi rămâne promotoarea unei Uniuni puternice, capabilă de adaptare şi reformă internă atunci când este necesar, fermă în promovarea valorilor şi principiilor sale la nivel internaţional, competitivă în exterior şi solidară în interior.

Permiteţi-mi să mă refer în continuare şi la câteva teme europene de interes particular pentru România. Pentru 2012, avem două repere importante legate de Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Pe de o parte, raportul intermediar de la începutul anului, iar pe de altă parte evaluarea generală a Comisiei privind aplicarea mecanismului de la constituirea sa până în vara lui 2012. Aşteptăm propunerile concrete ale Comisiei cu privire la perspectivele acestui mecanism, plecând de la premisa că evaluarea noastră este că raportul din luna februarie va fi unul pozitiv, care să sublinieze progrsele făcute de România.

În ceea ce priveşte extinderea zonei Schengen, suntem surprinşi de faptul că, după ce am ridicat problema în două Consilii Europene consecutive, în octombrie şi decembrie, decizia privind aderarea României şi Bulgariei este în continuare blocată, deşi situaţia de fapt şi de drept este clară. Toate condiţiile sunt îndeplinite pentru o decizie favorabilă a Consiliului.

O altă temă este cea legată de faptul că trebuie să ne asigurăm că măsurile de consolidare şi creştere economică asigură promovarea principiilor pieţei interne şi nu conduc la neglijarea politicilor comunitare. Libera circulaţie a persoanelor trebuie să rămână o politică solidă, aplicată în mod echitabil tuturor cetăţenilor europeni. Considerăm ca fiind pe deplin nejustificate deciziile de menţinere a restricţiilor privind accesul cetăţenilor români pe piaţa muncii a nouă state membre, în condiţiile în care evaluări periodice au evidenţiat lipsa unui impact negativ al liberei circulaţii a lucrătorilor români în statele membre care au decis ridicarea restricţiilor. România va continua să promoveze obiectivul de liberalizare totală a accesului lucrătorilor români pe piaţa europeană a forţei de muncă.

O altă temă de interes pentru noi, în interiorul Uniunii Europene, este legată de consolidarea proceselor de coordonare a politicilor economice şi dezvoltarea legislaţiei privind guvernanţa economică. Trebuie să discutăm mai mult în cadrul Consiliilor Europene cum putem să creăm noi locuri de muncă, în special pentru cei tineri, şi cum să procedăm pentru a deveni mai competitivi în plan internaţional.

În sfârşit, trebuie să rămânem fideli aceloraşi principii, de solidaritate şi responsabilitate, şi în exerciţiul dificil care ne aşteaptă, legat de negocierea noului cadru financiar pentru 2014 - 2020.

Avem convingerea că soluţia pentru o Uniune mai puternică, mai unită, implică şi promovarea politicilor aşa-zis tradiţionale, respectiv Politica Agricolă Comună şi Politica de coeziune, care au dat rezultate vizibile în ceea ce priveşte convergenţa economică, dezvoltarea teritorială şi crearea de locuri de muncă.

De aceea, consider important ca logica de austeritate şi disciplină în care operăm să nu reducă potenţialul de dezvoltare oferit de această pârghie prin reducerea semnificativă a cuantumului bugetului sau prin redistribuirea nerezonabilă între politicile europene. Fondurile europene rămân un element esenţial al creşterii economice şi pot contribui semnificativ la asigurarea stabilităţii macroeconomice a României, efectul multiplicator al acestora în economie fiind un fapt de necontestat.

În sfârşit, în atenţia noastră se va afla strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării, pe care o considerăm una din cele mai importante iniţiative ale României la nivelul Uniunii Europene şi rămâne o prioritate de politică externă pentru 2012. Potenţialul de dezvoltare al regiunii este semnificativ, având în vedere conexiunea cu zona extinsă a Mării Negre.

În fine, deşi nu în ultimul rând, un obiectiv prioritar rămâne securitatea energetică, element determinant al securităţii naţionale şi al stabilităţii europene şi regionale. În acest sens, trebuie pus accentul din ce în ce mai mult pe energii regenerabile, fără a neglija proiectele de referinţă din domeniul energiei, lansate anterior. Realizarea gazoductului Nabucco şi materializarea proiectului Interconectorului de gaz Azerbaidjan-Georgia-România-Ungaria, precum şi finalizarea sistemului de interconectări de gaz cu statele vecine, rămân obiective de primă însemnătate pentru România. Nu trebuie să aşteptăm încă o criză pentru a ne aduce aminte de importanţa acestor proiecte.

Interconectarea reţelelor energetice în interiorul Uniunii Europene, ca şi cu cele de la frontierele sale, constituie, de asemenea, o prioritate. În acest sens, am încurajat şi încurajăm demersurile privind conectarea pieţelor de energie electrică din Republica Moldova şi Ucraina la reţeaua europeană a operatorilor de transport al electricităţii.

Excelenţele Voastre,

Este la fel de important să privim cu interes spre exteriorul Uniunii şi să acţionăm împreună pentru consolidarea contribuţiei active a acesteia la susţinerea proceselor de democratizare şi modernizare aflate în derulare în regiunile din proximitatea Uniunii Europene.

Ca şi în urmă cu 5 ani, când România devenea membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, asociindu-se spaţiului de democraţie şi prosperitate, dar şi setului de valori pe care este construită Uniunea, rămânem fideli susţinerii traseului european al ţărilor care demonstrează voinţa politică şi capacitatea de a parcurge cu succes întregul itinerariu, deloc facil, al transformărilor democratice şi reformelor politice, economice şi administrative. Politica „uşilor deschise” trebuie să rămână vectorul care impulsionează aceste schimbări în statele candidate şi aspirante. După ce 2011 a marcat succesul Croaţiei în procesul de integrare europeană – prin semnarea Tratatului de aderare în luna decembrie – credem că 2012 este un an care poate şi trebuie să aducă noi evoluţii importante în eforturile de apropiere de Uniune ale altor ţări.

Evoluţiile recente din Vecinătatea Sudică au reliefat avantajele, dar şi limitele Politicii Europene de Vecinătate. S-a resimţit cu acuitate nevoia unui plus de coerenţă şi eficienţă, a unei capacităţi sporite de reacţie, a unei mai bune coordonări între Uniunea Europeană, statele membre şi principalii parteneri internaţionali şi, nu în ultimul rând, a unui plus de flexibilitate în disponibilizarea şi alocarea resurselor financiare.

În acest context, România se va exprima şi în continuare în favoarea edificării unor relaţii consolidate de cooperare cu partenerii Uniunii din vecinătatea ei estică şi sudică, fundamentate pe asumarea unor valori comune şi pe ataşamentul împărtăşit privind respectarea drepturilor omului, democraţiei şi statului de drept.

Nu mai puţin importantă, şi o susţinem cu toată tăria, este intensificarea exerciţiului de reflecţie la nivel european având ca obiectiv adoptarea unei Strategii pentru regiunea Mării Negre. Ea ar veni într-o complementaritate logică a Strategiei Uniunii Europene pentru Marea Baltică şi a Strategiei pentru Dunăre. Această strategie ar pune accentul în primul rând pe capacitatea bazinului Mării Negre de a juca un rol mai accentuat pe harta energetică a Uniunii. Am în vedere resursele sale de hidrocarburi, poziţia de poartă de intrare în Uniune a resurselor energetice, precum şi rolul de placă turnantă pentru transportul acesora între ţările riverane.

Excelenţele Voastre,

În 2012, vom aborda politica externă a României în acelaşi spirit de continuitate ca şi în cazul politicilor europene, astfel încât acţiunile noastre vor fi orientate cu precădere spre consolidarea rezultatelor consemnate în anii precedenţi sau substanţierea parteneriatelor României cu state membre ale Uniunii Europene şi Statele Unite ale Americii, precum şi a parteneriatelor strategice şi a relaţiilor de cooperare consolidată cu actori importanţi pe diverse direcţii geografice relevante pentru interesele noastre, precum Turcia şi ţările din Caucaz, Orientul Mijlociu sau Extremul Orient.

În raporturile cu Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie şi Polonia, care se disting ca intensitate şi profunzime în planul relaţiilor bilaterale ale României, vom urmări dezvoltarea de acţiuni care să valorifice în mod optim politicile comune pe care se fondează piaţa internă a Uniunii Europene, în interesul dezvoltării ţărilor noastre în interiorul Uniunii. Cu sprijinul partenerilor noştri strategici din Uniunea Europeană şi al statelor faţă de care avem afinităţi speciale de istorie şi cultură, sperăm să depăşim anumite obstacole în accesul deplin al României la ansamblul politicilor comune, fie că vorbim de spaţiul de liberă circulaţie, fie de pieţele naţionale de muncă. În acest context aş dori să adresez sincere mulţumiri Guvernului Republicii Italiene pentru decizia de eliminare, cu începere de la 1 ianuarie 2012, a restricţiilor impuse forţei de muncă din România.

Construim relaţia strategică consolidată cu Statele Unite de pe o platformă reînnoită. Vom lucra în acest an împreună cu partenerii americani pentru implementarea tuturor liniilor de acţiune convenite în domeniile pe care este structurată Declaraţia Comună privind Parteneriatul strategic pentru secolul XXI, astfel încât să obţinem rezultate concrete, cu precădere în domeniul economic şi al liberei circulaţii. De asemenea, vom începe aplicarea Acordului în domeniul apărării antirachetă, în vederea respectării întocmai a calendarului asumat.

Consolidarea parteneriatului special cu Republica Moldova rămâne o prioritate a diplomaţiei române în 2012. România va continua să susţină activ procesele de apropiere a Republicii Moldova de Uniunea Europeană, de modernizare şi democratizare a societăţii în spiritul valorilor şi principiilor europene. Sperăm că, în 2012, la Chişinău va exista o arhitectură instituţională completă prin alegerea preşedintelui ţării şi se vor aprofunda reformele adoptate în ultimii doi ani, astfel încât Republica Moldova să îşi continue parcursul pro-european, democratic asumat. În acest sens, nu pot decât să salut decizia Uniunii Europene din decembrie 2011, de lansare a negocierilor cu Republica Moldova pentru instituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător. Sperăm ca, după acest pas, negocierile bilaterale să se poată accelera în vederea încheierii cât mai curând a Acordului de Asociere dintre Uniune şi Republica Moldova. De asemenea, anul acesta ne aşteptăm ca reluarea reuniunilor formale „5+2” să conducă la angajarea veritabilă a tuturor actorilor pentru obţinerea unor progrese efective în procesul de soluţionare a conflictului transnistrean.

În raporturile cu statele occidentale sau din vecinătate, în care trăiesc importante comunităţi de etnici români, va rămâne prioritară atenţia cu care vom urmări politicile acestora faţă de conaţionalii noştri. În acest sens, vom continua să acţionăm pentru ca statele de reşedinţă să vină cu o mai mare deschidere în întâmpinarea nevoilor şi aşteptărilor românilor din afara graniţelor, inclusiv prin autorizarea unei prezenţe consulare româneşti sporite. Criza nu poate fi un pretext pentru diminuarea eforturilor de a oferi cetăţenilor sau etnicilor români care trăiesc şi muncesc în străinătate sprijin, asistenţă şi servicii de o manieră compatibilă cu statutul nostru de ţară membră a Uniunii Europene.

Relaţia cu Turcia a fost marcată de o serie de contacte intense de nivel, culminând cu ridicarea relaţiei româno-turce la nivel de Parteneriat Strategic, prin încheierea Declaraţiei politice în acest sens cu ocazia vizitei pe care am efectuat-o la Ankara în luna decembrie 2011. În acest an ne-am propus să convenim şi să punem în aplicare un Plan de acţiuni conţinând proiecte de colaborare concrete, cu accent pe domeniul economic şi al promovării investiţiilor, al cooperării în planul afacerilor europene şi al asigurării stabilităţii regionale.

Relaţiile României cu statele din Caucaz şi Asia Centrală – şi am aici în vedere, deşi nu exclusiv, relaţiile cu Azerbaidjan, Turkmenistan şi Kazahstan – vor canaliza, în continuare, demersul nostru politic şi voinţa de a pune în valoare un uriaş potenţial de cooperare economică, în special în vederea asigurării securităţii energetice, prin diversificarea surselor şi traseelor de aprovizionare. Vom susţine în continuare activ aspiraţiile europene şi euroatlantice ale Georgiei.

Vom continua să abordăm în mod pragmatic raporturile cu statele de care ne simţim legaţi inclusiv prin obiectivele comune de integrare europeană sau cu partenerii tradiţionali de cooperare. În acest sens, vom sprijini în continuare candidaturile pentru aderarea la Uniunea Europeană ale statelor din Balcanii de Vest şi vom acţiona pentru valorificarea în beneficiu reciproc a intereselor economice sau de altă natură cu ţări precum Israel, statele Consiliului de Cooperare al Golfului sau partenerii noştri din America Latină şi Africa.

Politica externă a României va rezerva şi în acest an un loc special relaţiilor cu China, care se fondează pe o lungă tradiţie de cooperare în plan politic, economic şi cultural. Am toată încrederea că anul 2012 va permite consemnarea unor proiecte importante, în special de natură economică, în contextul aplicării înţelegerilor stabilite în dialogul bilateral, la nivel înalt şi la cel mai înalt nivel.

2011 a marcat, de asemenea, o intensificare a relaţiilor noastre cu principalele economii asiatice. În 2012, ne vom concentra pe dezvoltarea de acţiuni comune pentru valorificarea potenţialului care se înregistrează în raporturile României cu Japonia şi Coreea de Sud.

În perioada următoare, credem că se cuvine să ne regăsim şi cu Federaţia Rusă în promovarea aceloraşi valori ale spiritului european, pe linia evoluţiilor pozitive înregistrate deja în relaţiile economice bilaterale. Aşa cum am arătat în repetate rânduri, România doreşte să consolideze dialogul cu Rusia pentru valorificarea oportunităţilor de cooperare, pe baze pragmatice şi cuprinzătoare, în spiritul unui dialog deschis şi european care să ţină cont atât de profilul internaţional, cât şi de interesele fiecărui stat.

Doamnelor şi domnilor,

Primăvara Arabă este, fără îndoială, evenimentul politic cel mai important al anului 2011, un moment de cotitură istorică şi o şansă imensă pentru regiune. Primăvara arabă ne-a oferit ocazia de a retrăi momentul euforiei produse acum mai bine de 20 de ani de căderea dictaturilor din Europa de Est. Ne-a creat, de asemenea, responsabilitatea de a oferi altora experienţa acumulată în propriul proces de tranziţie. Miza fundamentală a momentului pentru comunitatea internaţională în raport cu ţările care au cunoscut mişcări transformatoare este de a susţine calea moderaţiei şi echilibrului, a bunei convieţuiri şi respectului faţă de opţiunile celorlalţi, atât în plan intern, cât şi în plan extern, premise fundamentale pentru asigurarea bunăstării şi existenţei demne a cetăţenilor acestor ţări.

Prioritatea pentru anul 2012 rămâne implicarea, alături de comunitatea internaţională, în sprijinul proceselor de transformări democratice din statele din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu. România va continua să promoveze şi necesitatea reclădirii încrederii actorilor regionali pentru reluarea grabnică a negocierilor, fără precondiţii, în scopul soluţionării politice a conflictului din Orientul Mijlociu. Suntem interesaţi să contribuim, alături de alţi parteneri, la instaurarea păcii, stabilităţii şi securităţii în zonă.

Înţelegem deplin aspiraţiile poporului palestinian la autodeterminare şi pace, precum şi acelea de securitate pentru poporul israelian şi suntem convinşi că soluţia durabilă este la masa negocierilor palestiniano-israeliene.

Suntem preocupaţi şi urmărim cu maximă atenţie, la fel ca şi comunitatea internaţională, evoluţiile în „dosarul nuclear iranian”. Solicităm deplină responsabilitate în clarificarea şi soluţionarea acestei probleme, prin favorizarea unui dialog constructiv şi constant.

Excelenţele Voastre,

În domeniul securităţii: România va continua să fie un contributor cu vizibilitate atât în implementarea deciziilor Summit-ului de la Lisabona vizând consolidarea internă a NATO, cât şi în pregătirea Summit-ului de la Chicago din 2012. La această din urmă reuniune, obiectivele noastre punctuale vizează declararea capabilităţii interimare a NATO în domeniul apărării antirachetă şi identificarea unor iniţiative şi proiecte de tip “smart defence” care, în contextul actualelor constrângeri financiare, pot contribui la consolidarea capacităţilor militare ale Alianţei.

În Afganistan, ne-am continuat implicarea în eforturile pentru stabilizarea situaţiei de securitate. Obiectivul nostru, ca şi al altor aliaţi, este ca, pe măsura avansării procesului de transfer al atribuţiilor de securitate către Armata Naţională Afgană, să procedăm la o diminuare graduală a forţelor combatante, în paralel cu sporirea numărului militarilor implicaţi în activităţi de formare şi instruire.

În dimensiunea Politicii Comune de Securitate şi Apărare, în 2011 România a devenit cel mai important contributor la misiunile civile ale Uniunii Europene. Pentru anul care abia a început, ne-am propus să sprijinim iniţiativele în direcţia unei politici de securitate şi apărare mai coerente şi orientată spre rezultate, inclusiv din perspectiva implicării partenerilor estici în sistemul european de gestionare a crizelor.

În 2012, România va continua să susţină o abordare principială privind cadrul pentru un nou aranjament în domeniul armamentelor convenţionale, considerând că orice viitor proces de negociere trebuie să permită preluarea elementelor deja convenite în cadrul tratatului privind Forţele Convenţionale în Europa şi varianta sa adaptată.

Rămânem aceiaşi fervenţi susţinători ai vocaţiei multilateralismului de a contribui la rezolvarea unor provocări transfrontaliere. Consolidarea poziţiei şi vizibilităţii României în cadrul ONU şi reafirmarea angajamentului în favoarea multilateralismului, ca modalitatea cea mai adecvată de soluţionare a provocărilor deosebite cu care se confruntă comunitatea internaţională în secolul XXI, vor fi axe importante ale acţiunii noastre externe în 2012.

Semnalăm, în mod deosebit, iniţierea unui proiect de rezoluţie românesc în domeniul promovării democraţiei, din postura României de membru al Consiliului Drepturilor Omului, mandat dobândit pentru a doua oară, în mai 2011, şi care acoperă perioada iunie 2011 - decembrie 2014.

Vom continua, deopotrivă, consacrarea rolului politic activ al României în cadrul Francofoniei – inclusiv prin statutul de „stat-far” al Francofoniei în Europa de Est.

În încheiere, permiteţi-mi să exprim speranţa ca în 2012, prin efortul nostru comun, pe baza experienţei dumneavoastră remarcabile, să atingem obiectivele pe care ni le-am fixat.

Vă mulţumesc pentru atenţie, vă doresc La mulţi ani!

Departamentul de Comunicare Publică

12Dec/110

Declaratie de presa a presedintelui Romaniei, Traian Basescu – duminica, 11 decembrie a.c., la Palatul Cotroceni

presedintele Romaniei, Traian BasescuPreşedintele României, Traian Băsescu, a susţinut duminică, 11 decembrie a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă. Vă prezentăm textul declaraţiei:

„Am promis că o să am o declaraţie de presă care să explice ceva mai mult decât am putut explica în conferinţa de presă de la Bruxelles după terminarea Consiliului şi, pentru că mâine şi poimâine sunt în Turcia şi la Strasbourg, nu a mai rămas decât soluţia să fac astăzi conferinţa de presă. Am observat că deja sunt poziţionări legate de ultimul Consiliu European, probabil că la sesiunea de întrebări o să încercăm să lămurim lucrurile. Eu acum aş vrea să vorbesc, în primul rând, pentru români şi mai puţin pentru politicieni, pentru că subiectul Uniune este foarte puţin discutat la noi şi cred că este obligaţia mea, ca de altfel şi a altor politicieni, dar în primul rând a mea, să fac acest exerciţiu de explicare. Pentru a înţelege ce s-a întâmplat pe 8 spre 9 noaptea, la Bruxelles, şi în ziua de 9, ar trebui să începem cu începutul. De ce am ajuns aici? De ce Uniunea este în situaţia de a fi în mare dificultate economică şi financiară? De ce diverşi analişti cântă prohodul? De ce încrederea finanţelor internaţionale este tot mai scăzută şi există o disponibilitate tot mai mică de a împrumuta statele Uniunii Europene, în general, şi a euro zonei în special? Ar trebui să vedem, dincolo de moneda euro, cum a funcţionat Uniunea Europeană în susţinerea monedei sale şi aici, pentru cunoscători, este foarte clar că au existat doi piloni. Unul a fost Pactul de Stabilitate şi Creştere sau, altfel spus, criteriile de la Maastricht, pact de stabilitate şi creştere care a fost adoptat, dacă nu mă înşel, în 1992. Deşi limitele de 3% deficit şi grad de îndatorare de 60% pentru datoria publică figurau în acest tratat, în Pactul de Stabilitate şi Creştere, respectarea acestor criterii se baza pe câteva elemente. Şi anume: primul şi cel mai important era responsabilitatea individuală a statului membru. Deci era asumat un tratat ratificat de toate statele membre, dar statul membru era responsabil individual de respectarea acestor criterii.

Un alt element care funcţiona cu privire la aplicarea tratatului erau eventuale presiuni ale Comisiei Europene, eventuale presiuni. Şi, în sfârşit, dacă exista un motor eficient în ceea ce priveşte respectatea Pactului de Stabilitate şi Creştere acesta era numai pentru statele care erau în afara zonei euro şi îşi propuneau să atingă acele criterii care să le permită să intre în zona euro. Practic, acesta era singurul element, dacă vreţi, coercitiv, care făcea statele ca, până la intrarea în zona euro, să respecte, să atingă parametrii Pactului de Stabilitate şi Creştere. În rest, totul ţinea de bunăvoinţa statelor şi de către o semnalare a Comisiei. Şi v-aş aduce aminte celor cu o memorie instituţională bună că România a fost avertizată din 2007 cu privire la riscurile de depăşire a deficitului, iar în 2008 s-a confirmat un deficit de 5,4%, în condiţii de uriaşă creştere. Dar au fost doar nişte avertismente ale Comisiei, nişte supărări ale comisarului Almunia pe noi şi cam atât. Deci, nu existau instrumente în ţinerea sub observaţie şi control de la nivel european a Pactului de Stabilitate şi Creştere. Aici mai este un element extrem de important care trebuie spus: atât în folclorul politic, cât şi în accepţiunea largă a economiştilor, a populaţiei, s-a instaurat cifra magică 3 - deficit de 3%! Atât timp cât îl ai, eşti în regulă. Cine citeşte Pactul de Stabilitate va vedea că obligaţia din acest act extrem de important al Uniunii Europene destinat să susţină moneda euro fixează ca deficit structural maxim 0,5%, cu indicaţia de a se sta în bugete excedentare. Deci, 3% a fost o cifră adoptată de toţi oamenii politici ca să construiască Europa socială pe datorie. Nu mai vorbim de cei care nici măcar nu s-au uitat la 3% şi au depăşit cu mult chiar şi acest deficit de la care se intră în aşa-numitul deficit excesiv. Deci, una din cauzele fundamentale pentru care s-a ajuns la această criză de neîncredere în statele Uniunii şi, în mod deosebit în statele din zona euro, a fost ascunderea miezului Pactului de Stabilitate şi Creştere, care spunea de deficit structural maxim 5%, cu recomandarea de a se merge pe excedente ca soluţie de a asigura prosperitatea şi stabilitatea în Uniunea Europeană.

Un alt pilon pe care s-a sprijinit avansul Uniunii Europene a fost Agenda Lisabona, stabilită în anul 2000 pentru o perioadă de zece ani, cu obiective care vizau calitatea politicilor economice şi pe fond era vorba despre reformele structurale. Din păcate, nici Agenda Lisabona nu a avut elemente de coerciţie împotriva statelor care nu respectau obiectivele sau programele de atingere a obiectivelor din Agenda Lisabona - şi acolo erau prevederi extrem de importante pentru interesul populaţiei din întreaga Uniune Europeană, dacă ne referim măcar şi la crearea de locuri de muncă, dar era un obiectiv fundamental al Agendei Lisabona. Nici acest al doilea pilon nu a avut niciun fel de instrument prin care statele să fie obligate să respecte atingerea obiectivelor din Agenda Lisabona. Acum, ce vreau să subliniez? Ceea ce am spus nu este o critică, ci în primul rând am vrut să fie o informare în analiza noastră de ce am ajuns aici, de ce Uniunea Europeană a ajuns aici. Dacă privim înapoi la anul 92, când s-a semnat Pactul de Stabilitate şi Creştere sau la Agenda Lisabona, în 2000, când a fost adoptată ca instrument de lucru şi de reforme structurale, cu uşurinţă ne putem da seama că, din punct de vedere politic, ar fi fost extrem de dificil să se impună statelor instrumente centralizate la nivelul Uniunii Europene. Era greu de conceput în 92 că vine Comisia Europeană cu un automatism în care să te sancţioneze pentru deficit excesiv, sau pentru că nu stai în deficitul de 0,5%, sau pentru că nu ai îndeplinit obiectivele de reforme structurale din Agenda Lisabona. Deci, nu văd o motivaţie corectă să acuzăm pe iniţiatori, pe cei care au gândit acum 10, respectiv 20 de ani, instrumentele de control şi de susţinere, până la urmă, a monedei euro. Atât s-a putut atunci din punct de vedere politic.

În acelaşi timp, trăgând o concluzie asupra a ceea ce v-am prezentat mai înainte, putem spune că această criză ne-a făcut să descoperim câteva realităţi, şi să le tratăm altfel. Cel mai important lucru este cel despre care vă spuneam: că nu avem mecanisme şi sancţiuni care să susţină disciplina bugetară, deci aceste mecanisme nu există nici în acest moment. De asemenea, am putut constata că disciplina bugetară nu este suficientă şi vă dau exemple care nu pot fi tăgăduite: Spania, un premiant al încadrării în elementele de disciplină bugetară cu deficit de maximum 3%; Irlanda, o ţară care a mers şnur şi era toată Europa în admiraţia Irlandei. Dar nimeni nu a ţinut cont şi nu au existat instrumente prin care să spună Spaniei şi Irlandei: atenţie, aveţi creşteri de venit în buget generate de dezvoltarea excesivă a produselor pe care le oferă băncile voastre, ceea ce vă generează venit în buget, dar nu sunt venituri sustenabile. Dezvoltarea excesivă a sectorului, finanţarea excesivă a sectorului imobiliar de către bănci, ceea ce a adus venituri în bugetele de stat, dar structural economiile au rămas cu probleme extrem de mari. Deci v-am dat doar un exemplu, pe care îl putem realiza acum, în urma furtunii în care am intrat toţi. De asemenea, nu a observat nimeni sau nu au existat instrumente prin care să se constate că s-a ajuns la datorii publice enorme, care acum, pe timp de criză, n-au mai lăsat statelor niciun fel de marjă de manevră pentru a-şi finanţa bugetul de stat. S-a ajuns la datorii de 120% din produsul intern brut. Nu a existat un mecanism în care, de la nivelul Comisiei Europene, statul care a ieşit din criteriile de îndatorare publică să fie adus la ordine şi să nu fie lăsat să ajungă la 70-80-90%, 100%, 120% şi nu mai pomenesc numele statelor. Deci, aceste constatări n-au făcut decât să împingă statele membre ale Uniunii Europene către găsirea de instrumente. Ori, găsirea de instrumente nu se putea face decât aşa cum s-a făcut acum, printr-o analiză a ce este de făcut pentru ca statele să rămână în parametrii fixaţi prin Pactul de Stabilitate şi Creştere.

Aş spune că aceste constatări ne-au făcut să transformăm Uniunea Europeană într-un uriaş şantier. Deciziile care s-au luat în noaptea de 8 spre 9 decembrie şi în ziua de 9 fac din Uniunea Europeană un şantier care se reconstruieşte instituţional şi împing lucrurile către ceea ce deja s-a decis şi anume că Uniunea Monetară se completează cu o Uniune Fiscală şi Economică. Toate deciziile luate împing de la o simplă Uniune Monetară la o Uniune Monetară Fiscală şi Economică. Aceste măsuri care urmează să intre în vigoare - obligatorii pentru statele euro şi voluntare pentru cei care nu sunt în zona euro şi dacă vreţi despre acest voluntariat putem discuta pe urmă - deci acest efort s-a materializat în acordul de Uniune Fiscală. Aşa se numeşte, în acest moment, setul de măsuri adoptate la nivelul Consiliului, set de măsuri politice care urmează să fie transpuse într-un document tehnic, până la sfârşitul anului să înceapă procesul de pregătire a summitului din martie, când vor trebui adoptate de statele membre, în forma sau sub denumirea de acord de Uniune Fiscală. S-ar putea ca acordul să sufere modificări în denumirea sa, dar, deocamdată, acesta este. Prin acest acord se realizează câteva lucruri: în primul rând un răspuns european la criză şi, dacă vreţi, şi la deficienţele pe care vi le-am prezentat anterior.

Deciziile adoptate la ultimul Consiliu European au câteva obiective. Primul şi cel mai important este prezervarea Uniunii. O destrămare a Uniunii ar reînvia naţionalismul monetar, naţionalismul comercial şi toate statele, populaţia întregii Europe, ar avea enorm de pierdut. Un al doilea element al răspunsului la criza în care a ajuns Uniunea Europeană şi în mod deosebit zona euro a fost adoptarea unor mecanisme de solidaritate. Vă sunt cunoscute cele două mecanisme: Mecanismul European de Stabilitate şi Facilitatea Europeană de Stabilitate Financiară. Şi, în sfârşit, al treilea element al răspunsului Consiliului este legat de adoptarea de aranjamente de supraveghere bugetară şi a dezechilibrelor care să împingă Uniunea Europeană şi zona euro către politici de calitate. Nu întâmplător vorbesc de politici de calitate, este esenţial ca politicile dezvoltate în fiecare stat membru pe de o parte să fie supravegheate, iar pe de altă parte să existe mecanismul ca, atunci când politicile nu sunt de calitate, Comisia Europeană să reacţioneze sancţionatoriu. Sigur, această abordare, decisă de şefii de stat şi de guvern, este de natură să pună capăt populismului, lucru neplăcut pentru mulţi politicieni, dar vor trebui, la rându-le să facă ei înşişi o politică de calitate, dacă vor să participe la efortul european. Cam aceasta este înţelegerea pe care eu o dau Consiliului European care s-a desfăşurat pe 8 şi 9 decembrie. Până la urmă, miza ultimă nu este delegarea de competenţe către Bruxelles, asta vreau să înţelegeţi foarte bine. Niciunul din şefii de stat şi de guvern nu a avut ca obiectiv "Hai să ne spălăm pe mâini de responabilitate la nivel naţional şi să dăm pe mâna Bruxelles-ului aceste politici". Nicidecum, nu acesta a fost obiectivul, dar acesta este mijlocul prin care poate exista o supraveghere corectă a politicilor fiscale şi a politicilor economice a statului. Aş spune că ţelul ultim al acestor eforturi este mutarea politicilor economice ale statelor membre către o zonă a sustenabilităţii. Este esenţial ca toate statele membre să dezvolte politici economice sustenabile. De asemenea, ceea ce s-a adoptat mai reprezintă un lucru important. Este, de asemenea, analiza mea. Modul cum se vor desfăşura lucrurile în Uniunea Europeană în perioada următoare are şi darul de a nu permite ca în zona euro, în special, şi în Uniune în general, să fie ţări care nu duc politici de calitate, dar se ascund acolo în marea familie euro sau marea familie a UE. Deci nimeni nu mai poate miza pe faptul că propria ineficienţă va fi acoperită de statele care au politici de calitate, de statele care au politici responsabile. Fiecare stat va avea responsabilitatea majoră de a contribui la consolidarea Uniunii Europene prin politici responsabile şi de calitate.

Un alt element decis, dincolo de cele 3 elemente prezentate ca fiind răspunsul Uniunii la criză, este legat de revenirea la normalitate, i-aş spune eu, prin cele 3 măsuri care vizează punerea în valoare şi respectarea acordului de la Maastricht, a Pactului de Stabilitate şi Creştere. Prima măsură este menţinerea bugetelor în echilibru, sau în surplus, având un deficit structural mai mic de 0,5% atunci când se ajunge la deficit. Deci aceasta a devenit o obligaţie, nu mai este la latitudinea nimănui. Acesta este obiectiv al bugetelor statelor membre ale zonei euro şi a statelor din afara zonei euro care aderă la acordul de uniune fiscală. Un alt mijloc de asumare a responsabilităţii încadrării în deficitul maxim de 10%, sau excedent, este legat de înscrierea acestei reguli în Constituţii sau într-un act normativ echivalent. Această obligaţie trebuie realizată până la 31.12.2012. Nu realizezi, nu eşti în acord. Mai mult decât atât, pentru a se preveni orice aranjament local, modul cum va fi introdus în Constituţie, sau în legislaţie echivalentă, acest obiectiv al Pactului de Stabilitate şi Creştere va fi analizat şi aprobat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Deci nici Curtea Constituţională a României, nici a Franţei, nici a Germaniei, nici a Belgiei nu vor analiza dacă am introdus în Constituţie sau într-un act normativ echivalent această prevedere de a ne încadra în deficit structural de maxim 0,5%, ci analiza va fi făcută, analiza juridică, va fi făcută de Curtea de Justiţie a UE. Ea va fi singura care va da verdictul: da, România a respectat acest criteriu de a-şi introduce obligativitatea de a sta în deficit de 0,5% în Constituţie, sau într-un act echivalent. Şi, în sfârşit, obligaţia ca toate statele membre ale Uniunii Europene, cu accent deosebit pe statele zonei euro, să revină la deficite de maxim 0,5% şi la un nivel de îndatorare de maxim 60%, în conformitate cu un program stabilit de Comisia Europeană. Aici vreau să vă dau o explicaţie: foarte mulţi, după terminarea Consiliului şi, mai ales după conferinţa mea de presă, prin diverse studiouri de televiziune, îşi luau capul, şi-l aruncau de pereţi:"Ia uite cum ne subjugă Comisia, ne-a pus Băsescu în jug". Vreau să ştiţi că aceste prevederi se aplică în mod egal României, Germaniei, Franţei, Spaniei, oricărui stat al Uniunii Europene. Deci nu i-a predat nimeni pe bieţii politicieni balaurilor de la Bruxelles, ci toate statele Uniunii Europene, noi, şefii de stat şi de guvern, am convenit că singura structură neutră care poate face acest lucru şi care poate veni să controleze un stat membru al UE este Comisia Europeană. Ei vor aplica sancţiunile, ei vor stabili, împreună cu statul membru, programele de reintrare în criteriile de la Maastricht, în Pactul de stabilitate şi Creştere. Acum şi vestea bună: noi nu suntem în situaţia de a avea astfel de programe, pentru că bugetul acestui an deja vine pe deficit de1,9% şi ne îndreptăm în 2013 către deficit 0 - deşi aveam angajamentul pentru anul 2015 să ajungem la deficit 0 - împreună cu premierul, cu partidele din coaliţie, înţelegând cât de dificilă a devenit finanţarea externă a deficitelor, decizia noastră a fost să mergem mai repede. Ştiu că este criticabil ca pe timp de criză să ai un buget cu deficit redus, este prociclică atitudinea, dar preţul la care ne puteam împrumuta este atât de mare încât este preferabilă această soluţie. Şi preţul e mare nu numai pentru noi, e mare pentru toate statele membre.

În sfârşit, aş face un ultim comentariu legat de cele ce v-am prezentat mai înainte. Deficitul de 0,5% - ca fiind un deficit maxim în bugetele de stat ale statelor membre ale zonei euro şi a celor care vor adera la acordul de uniune fiscală - revine în forţă ca, aş spune, o chintesenţă a revenirii la o situaţie normală a nivelului de îndatorare al statelor. Fără revenirea la un nivel acceptabil de îndatorare, statele Uniunii Europene nu mai pot asigura măcar menţinerea nivelului de trai al cetăţenilor lor. Ştiu că, probabil, această afirmaţie va fi îndelung criticată de analişti. Eu vă spun următorul lucru: având în vedere că nimeni nu mai dă bani Europei decât foarte scump, a devenit mult mai scump să nu-ţi plăteşti datoriile, decât să continui să împrumuţi bani şi s-a văzut că şi disponibilitatea pieţelor de a mai împrumuta ţările puternic îndatorate este tot mai mică. Deci, se va trece la o politică de reducere a nivelului de îndatorare, cu costurile specifice unei astfel de politici, cu îngheţări de salarii, pensii, poate cu reduceri chiar, cu puternice reduceri de cheltuieli ale statului în toate ţările Uniunii Europene ş.a.m.d.. De asemenea, acest acord de uniune fiscală mai creează şi un mecanism de evitare a erorilor, deci nu numai de sancţiuni, dar şi de evitare. Examinarea proiectelor bugetelor statelor membre ale acordului de Uniune. Deci nu-ţi mai trimiţi bugetul la Parlament până când întâi nu ai o consultare cu Comisia Europeană, să se constate dacă sunt erori în buget, dacă este sustenabil, dacă sunt sustenabile veniturile, dacă sunt sustenabile cheltuielie pe care ţi le-ai fixat în buget şi dacă acest lucru îţi permite încadrarea în deficitul stabilit de Pactul de Stabilitate şi Creştere. De asemenea, execuţia bugetară va fi monitorizată. Statele - nu pentru cele care se încadrează în bugete - dar statele care sunt în pericol de deficit excesiv, sau cele care au intrat în deficit excesiv, intră sub monitorizare permanentă. De asemenea, niciun stat, indiferent cum stă cu bugetul, nu poate să angajeze credite externe decât transmiţând planificarea de angajare a creditelor la Comisia Europeană, care analizează, în funcţie de bugetul pe care îl ai, de venituri, de cheltuieli, în ce măsură îndatorarea pe care vrei să o faci nu contribuie la creşterea datoriei publice. Dacă vă pregătiţi să mă întrebaţi ce sancţiuni se vor aplica, pot să vă spun că nu au fost stabilite încă. Acestea se analizează - este un grup de experţi care lucrează deja la punerea în practică a proiectului de acord de Uniune Fiscală. Vom avea şi noi contribuţia noastră, pentru că cel puţin în acest stadiu eu mi-am asumat informarea Consiliului că România va participa la acest acord de Uniune Fiscală - şi sper ca Parlamentul să nu aibă alt punct de vedere - şi cam atât despre sancţiuni. Ele vor fi în mod cert, vor fi automatisme, va fi obligaţia de a se declanşa mecanisme de recuperare a deficitelor, deci un lucru destul de complicat, dar modul cum se vor face aceste lucruri va fi stabilit şi, înainte de sfârşitul anului, vom avea un proiect al acordului de Uniune Fiscală - proiect pe care îl vom analiza toate statele membre, vom contribui cu propuneri de modificare acolo unde vom considera că sunt lucruri care trebuie modificate şi acordul va fi adoptat de Consiliul European din luna martie.

Ca să fac o sinteză - că în principal am cam epuizat ce era de spus - vreau să ştiţi că acest proiect de acord, acest document politic nu este neapărat, în afară de partea de sancţiuni, nu este neapărat o noutate absolută. În ultimele luni, deci în mod desebit în anul 2011, Consiliul - şi în unele cazuri şi Parlamentul - au adoptat câteva documente. A fost documentul referitor la guvernanţa economică. Acest document deja s-a materializat în cinci regulamente modificate sau regulamente noi care au fost deja adoptate de Parlamentul European şi emiterea unei directive referitoare la cerinţele privind cadrele bugetare ale statelor membre. Pot să vă enumăr la ce se referă fiecare regulament, cred că v-ar plictisi, dar toate deciziile din Programul de Guvernanţă Economică au fost deja adoptate de Consiliu, au fost adoptate de Parlament şi intră în vigoare în luna decembrie, odată cu publicarea lor în Monitorul Oficial. De asemenea, pentru statele din zona euro şi pentru cei din afara zonei euro care au dorit, există Pactul Europlus - de aceea se numeşte Europlus pentru că au avut dreptul să adere state din afara Zonei Euro. România este membră a Pactului Europlus. De asemenea, acolo sunt elemente care au devenit obligatorii, urmare a adoptării Pactului Europlus în Consiliu, elemente care vizează promovarea competitivităţii, promovarea ocupării forţei de muncă, consolidarea sustenabilităţii finanţelor publice şi consolidarea stabilităţii financiare.
V-aş mai aduce aminte şi de un alt document, care face şi el parte practic din Programul Naţional de Reformă, este Strategia UE 2020, care are, de asemenea, obiective legate de educaţie, de creare de locuri de muncă, de cercetare ş.a.m.d.. Toate aceste documente nu sunt negate de acord, dimpotrivă, elementele din toate aceste programe şi documente ale Consiliului şi ale Parlamentului se regăsesc, într-o formă sau alta, în acordul asupra căruia am convenit din punct de vedere politic la Consiliul din data de 9 decembrie. Ce ce nu aveau aceste documente, nu aveau mecanismele sancţionatorii sau mecanisele de corecţie. În sfârşit, în timpul cel mai scurt, se va adopta un al patrulea pachet, până la urmă, sau un al doilea pachet de guvernanţă economică, care vizează examinarea reformelor economice majore din fiecare stat. Şi o a doua componentă este supravegherea întărită a statelor vulnerabile. Deci este un al doilea pachet guvernanţă economică, practic, eu consider cele patru documente: Guvernanţă Economică 1, cu cele şase reglementări, celebrul Six-Pack; Pactul Europlus, Agenda UE 2020 şi Guvernanţă Economică 2, care a fost emis de Comisia Europeană, este spre analiză la guverne - şi, până la sfârşitul anului trebuie să ne pronunţăm pe ele - toate aceste patru documente sunt înglobate, practic, în acordul pe care l-am adoptat pe 9 decembrie.

Cred că a fost o intervenţie lungă şi plictisitoare, ştiu că ea necesită, sau ceea ce v-am spus necesită un nivel de cunoaştere a documentelor Uniunii, dar sunt convins că încet, încet, dacă punem în dezbatere aceste subiecte, românii vor deveni ataşaţi de ele şi de ceea ce se face, iar posibilitatea ca diverşi oameni, mai mult sau mai puţini avizaţi, să spună "asta e bine, asta nu e bine" să fie diminuată, pentru că ce cred că trebuie să evităm în România este o dezbatere în necunoştinţă de cauză. Ar fi foarte grav, ne-am dovedi incapabili să înţelegem realităţile Europei şi nu aş vrea ca România să aibă o asemenea apreciere. Deci, esenţa este ca ceea ce s-a adoptat şi se va adopta în martie 2012 să fie adoptat în cunoştinţă de cauză şi cu susţinere documentată a unei poziţii, sau a altei poziţii. Eu mi-am asumat informarea Comisiei că România va adera la acest acord. Dacă Parlamentul va hotărî altfel este problema Parlamentului, dar eu, ca şef de stat, nu puteam să am altă abordare, ştiind şi înţelegând foarte bine care erau riscurile. Am terminat.”

Departamentul de Comunicare Publică